Dacă noua lege a sănătăţii, aflată acum în dezbatere publică, va fi aprobată în forma actuală, doar cei care au venituri foarte mici şi cei care au venituri mari îşi vor mai putea permite internarea. Primii, deoarece nu vor fi obligaţi să îşi plătească fiecare zi de spitalizare şi fiecare procedură, iar cei din a doua categorie, deoarece au buzunarul destul de adânc încât să îşi plătească o internare. Cel mai mult vor avea de suferit cei cu venituri medii, în majoritate populaţie adultă, care şi aşa fac faţă cu greu taxelor de tot felul iar acum se vor gândi de două ori înainte de a se interna în spital. Nu o făceau nici înainte decât dacă era cazul, deoarece trebuia să muncească şi pentru acel venit mediu.
Proiectul noii legi a sănătăţii susţine coplata şi pentru internarea în spital deoarece oficialii ministerului spun că aşa vor reuşi să reducă numărul extrem de mare de internări în spital. Chiar dacă numărul internărilor se va reduce, probabil, financiar vorbind, există posibilitatea ca aceste cheltuieli de spitalizare să nu aducă sumele sperate furnizorilor de servicii medicale. Asta deoarece un mare număr dintre cei care vin mereu şi se internează cu diverse probleme de sănătate sunt pensionari cu venituri mici, aşa că oricum, şi pe noua lege, aceştia nu vor scoate prea mult din buzunare. Cei care au venituri modice ori pensionarii care câştigă „imensa” sumă de peste 740 lei nu ştiu cât îşi vor permite să se mai spitalizeze, chiar dacă ar avea nevoie. Şi asta chiar dacă în continuare vor plăti contribuţia la asigurările de sănătate. Este posibil ca de acum înainte oamenii care au tot cotizat în punga sistemului dar nu au avut nevoie de internare să fie obligaţi să facă un credit la bancă pentru a-şi permite spitalizarea pentru o banală operaţie.
Aşa că economie se va face într-un fel, dar tot pe seama celor care şi până acum cotizau, ajungându-se în ciudata situaţie ca un pacient să îşi dorească să aibă o pensie mai mică de 740 de lei ca să nu plătească spitalizarea decât să câştige 1.000 de lei dar să dea cu zecile de lei pentru o zi de internare. Economia din sistem nu se va face decât pe seama sănătăţii celor care oricum cotizau şi nu prea foloseau, decât rar, serviciile medicale care oricum numai gratuite nu au fost.
Rămâne însă o întrebare: oare plata spitalizării va însemna că dispar şi „atenţiile” pe care obligatoriu le plătesc pacienţii? Cred că mai degrabă nu.
