Nu ştiu, poate că mi se pare mie, dar parcă şoferii au luat-o razna în ultima vreme. Ce-i drept, şi eu sunt cam exigentă şi mă comport atât la volan cât şi ca pasager „copilot” de parcă aş fi instructor auto. Dacă m-aţi auzi cum comentez manevrele celor din trafic... Da, soţul şi fiul meu sunt disperaţi, sunt chiar cicălitoare. Măcar pe ei îi pun la punct. Ce-i de făcut, însă, cu ceilalţi participanţi la trafic? Am văzut în ultima vreme o mulţime de accidente groaznice produse din cauza inconştienţei vreunui şofer şi în care au avut de suferit persoane absolut nevinovate. Poate din acest motiv în ultimele zile am devenit prea puţin îngăduitoare cu cei care se comportă la volan de parcă tot drumul e al lor şi nimic în jur nu contează.
Există două explicaţii, din punctul meu de vedere, pentru circulaţia haotică din oraş: ori au primit carnet toţi neaveniţii, după ce au făcut o şcoală trecând ca gâsca prin baltă şi au dat un examen la care examinatorul a fost extrem de indulgent, fie şoferii au început să se considere nemuritori iar poliţiştilor nu le pasă.
În această dimineaţă (miercuri, adică, atunci când scriu acest editorial) am coborât din bloc, m-am îndreptat spre locul în care aveam parcată maşina şi, aşteptând să vină şi soţul meu, am privit intersecţia din apropiere. Mi-a îngheţat inima de vreo două ori văzând cum ies în şoseaua principală câţiva şoferi. Poate din acest motiv tot drumul am fost cu nervii în pioneze. Din Micro 18 până în Þiglina 1 am crezut că o iau razna: dacă aş fi avut o putere, aş fi tras pe dreapta... nu ştiu câte maşini. Oare şoferii gălăţeni nu mai ştiu să conducă, nu mai cunosc nicio regulă de circulaţie?
Nu sunt adepta educării prin constrângere, nu cred că sute de poliţişti scoşi în stradă pe post de sperietori sau încasatori pentru bugetul statului rezolvă problema. Totul porneşte de la bunul simţ şi consecvenţa pentru lucrul bine făcut: instructorul să te înveţe cum să conduci, examinatorul să te examineze serios, poliţistul de la Rutieră să fluidizeze traficul şi să te tragă de mânecă atunci când greşeşti, iar tu, şofer conştient, să te comporţi ca şi cum chiar ţi-ar păsa de viaţa ta, de maşina pe care ai dat bani mulţi, de copiii pe care îi ai lângă tine şi de toţi cei care îţi ies în cale cât eşti la volan.
Nimeni nu este perfect. Toţi mai greşim când suntem la volan, fie pentru că suntem grăbiţi, fie pentru că suntem distraţi sau doar obosiţi. Important este să fim conştienţi de ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi să procedăm în consecinţă. Nu cred că are vreo legătură cu oboseala faptul că un şofer face slalom printre maşini la semafor. Poate cu graba... Graba către ce? Ce e mai imporant decât viaţa lui şi a celor din jur?
Nu mai vorbesc acum de zgomotele infernale care tulbură noaptea, când maşini puternice sunt ambalate la maxim pentru a vâna câinii şi pisicile din cartier: huruit de tobe de eşapament, schelăit de animale şi scârţâit de frâne. Asta e altă poveste din oraşul de la Dunăre, unde totul este posibil chiar sub nasul celor pe care îi plătim - mult, puţin... e discutabil - să aibă grijă de siguranţa şi confortul nostru.
Există două explicaţii, din punctul meu de vedere, pentru circulaţia haotică din oraş: ori au primit carnet toţi neaveniţii, după ce au făcut o şcoală trecând ca gâsca prin baltă şi au dat un examen la care examinatorul a fost extrem de indulgent, fie şoferii au început să se considere nemuritori iar poliţiştilor nu le pasă.
În această dimineaţă (miercuri, adică, atunci când scriu acest editorial) am coborât din bloc, m-am îndreptat spre locul în care aveam parcată maşina şi, aşteptând să vină şi soţul meu, am privit intersecţia din apropiere. Mi-a îngheţat inima de vreo două ori văzând cum ies în şoseaua principală câţiva şoferi. Poate din acest motiv tot drumul am fost cu nervii în pioneze. Din Micro 18 până în Þiglina 1 am crezut că o iau razna: dacă aş fi avut o putere, aş fi tras pe dreapta... nu ştiu câte maşini. Oare şoferii gălăţeni nu mai ştiu să conducă, nu mai cunosc nicio regulă de circulaţie?
Nu sunt adepta educării prin constrângere, nu cred că sute de poliţişti scoşi în stradă pe post de sperietori sau încasatori pentru bugetul statului rezolvă problema. Totul porneşte de la bunul simţ şi consecvenţa pentru lucrul bine făcut: instructorul să te înveţe cum să conduci, examinatorul să te examineze serios, poliţistul de la Rutieră să fluidizeze traficul şi să te tragă de mânecă atunci când greşeşti, iar tu, şofer conştient, să te comporţi ca şi cum chiar ţi-ar păsa de viaţa ta, de maşina pe care ai dat bani mulţi, de copiii pe care îi ai lângă tine şi de toţi cei care îţi ies în cale cât eşti la volan.
Nimeni nu este perfect. Toţi mai greşim când suntem la volan, fie pentru că suntem grăbiţi, fie pentru că suntem distraţi sau doar obosiţi. Important este să fim conştienţi de ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi să procedăm în consecinţă. Nu cred că are vreo legătură cu oboseala faptul că un şofer face slalom printre maşini la semafor. Poate cu graba... Graba către ce? Ce e mai imporant decât viaţa lui şi a celor din jur?
Nu mai vorbesc acum de zgomotele infernale care tulbură noaptea, când maşini puternice sunt ambalate la maxim pentru a vâna câinii şi pisicile din cartier: huruit de tobe de eşapament, schelăit de animale şi scârţâit de frâne. Asta e altă poveste din oraşul de la Dunăre, unde totul este posibil chiar sub nasul celor pe care îi plătim - mult, puţin... e discutabil - să aibă grijă de siguranţa şi confortul nostru.
