Cam aşa sună unul din cântecele Holograf-ului, acum nu ştiu exact dacă în cântecul ăsta Dan Bitman face o afirmaţie sau doar se miră de câtă bucurie e în zilele astea prin România. Nu tu mişcări de protest, nu tu nemulţumiri strigate din vârful stâlpului de lumină, e linişte şi pace peste tot. Probabil că pensionarii au fost ocupaţi cu conservăraia de rigoare pentru la iarnă, şi-au pus castraveţii la murat, varza la butoaie şi, de ce nu, din pensioara aia mică au mai cumpărat şi vreo câteva zeci dacă nu sute de kilograme de struguri pentru a face şi oleacă de zamă de-a lui Bachus pentru zilele cenuşii şi triste când, după primirea facturii la încălzire, vor mai pune o pătură pe ei şi vor sta cu cana de vin fiert în mână înainte de a ieşi în stradă pentru a striga (pentru a câta oară?) împotriva guvernului, împotriva sărăciei. Şi noi, ceilalţi, va trebui să-i credem, să-i înţelegem şi să-i compătimim, mai ales dacă şi noi la rândul nostru trăim aceeaşi sărăcie, dar fără cana de vin fiert. Chiar am auzit un pensionar care spunea că tocmai şi-a cumpărat o pulpă de oaie ca să facă o pastramă, că dacă nu mănâncă acum, cu ocazia tulburelului, şi o bucată de pastramă, viaţa nu mai are farmec. Păi, măi oameni buni, de ce nu vă hotărâţi odată, e sau nu e criză, e sau nu e sărăcie, sunt sau nu pensiile mici? Dacă socoteşti că un kil de pulpă de oaie este 14 lei, numai făcând un calcul simplu îţi dai seama că nu oricine îşi poate permite acest lux; eu unul sigur nu. Ce să mai vorbim de bugetari, şi ăştia tac precum ceva prin iarbă, aşteptând ceva ce nu mai apare, sau poate nu mai înţeleg eu, poate că i-au înţeles pe premier şi pe preşedinte, sunt mulţumiţi că au fost păcăliţi şi constatând că au înghiţit găluşca, acum tac. Cât despre liderii de sindicat, ăştia au fost desfiinţaţi de Băse, care a pus pe urma lor toate hoardele de anchetatori, organismele abilitate să lupte împotriva corupţiei, arătând tuturor sindicaliştilor adevărata faţă a liderilor lor, care din simpli muncitori sau şefi de echipă sau maiştri sau profesori, au ajuns acum să deţină averi de milioane de euro, sfidând orice regulă a bunului simţ. Mă gândesc totuşi cum de s-a putut întâmpla aşa ceva sub ochii sindicaliştilor, nimeni nu a avut nici un fel de control asupra măgarilor ăştia care s-au cocoţat ca găina pe mormanul de gunoi? E atâta bucurie că dă pe dinafară peste tot, numai că acum, după ce a fost şi ziua recoltei, acum când vinul încă mai bulbuceşte prin butoaie încercând să se liniştească, acum când ploaia a astupat găurile alea de 30 de centimetri pe care ni le arăta Cătălin Radu Tănase prin pământ, iaca vine frigul şi poate după ce tulburelul îşi va termina acţiunea asupra gândirii românilor şi vor începe să apară facturile mărite, vom reveni la starea noastră de fapt, la tristeţea de zi cu zi care ne caracterizează de când lumea şi pământul.
