Au venit sărbătorile şi deja zeci de comunicate de presă, de evenimente create pe facebook şi nu numai, anunţă tot atâtea colecte sau fel de fel de mobilizări ale unor asociaţii, organizaţii de partid, instituţii, etc., care şi-au amintit că există oameni sărmani. Despre unele dintre aceste entităţi dornice de a face bine, nu aude nimeni nimic, decât de două ori pe an, cel mult de trei ori, adică de Paşte, de Crăciun şi probabil de 01 iunie. Cum îi apucă pe ei jalea de mila oamenilor sărmani şi simt nevoia să facă tam-tam numai de sărbători! Dar aceste persoane aflate în nevoie nu au ce mânca sau cu ce se îmbrăca tot anul. Nu au niciun sprijin atunci când le este greu primăvara, vara sau toamna. Acum, de sărbători, tăbară toţi pe ei cu zeci de pungi cu de toate.. şi nu spun că nu este o bucurie pentru ei, însă nu cred că nevoile lor se reduc la cadourile cu alimente şi haine primite de sărbători. Toţi aceşti ”aducători de daruri de sărbători” ar trebui să afle întâi de ce familia sau persoana pe care au ales să o ajute acum se află în situaţia asta. Poate că nu are servici? Atunci printre sutele de donatori se găseşte unul să-i ofere un loc de muncă în loc de trei saci cu haine purtate. Au o casă dărăpănată? Hai să mobilizăm donatorii ca în loc de o pungă cu portocale, zahăr, ulei şi bomboane de pom, să doneze contravaloarea produselor şi încet-încet, pe parcursul unui an întreg, poate se adună de un acoperiş. Au copii mulţi? Păi să încercăm să le facem bine lună de lună cu rechizite şi hăinuţe, nu numai de Crăciun. Nu îmi trec mie prin minte în acest moment soluţiile ideale, dar sunt sigură că binefăcătorii de profesie vor găsi metode de întrajutorare care să-i scoată pe sărmani din situaţia în care se află. Aceste donaţii de sărbători nu fac decât să-i menţină în aceeaşi stare. Doi cozonaci şi două pâini aduse de sărăbători nu fac decât să le îndulcească traiul timp de câteva zile, după care revin la viaţa lor chinuită. Pe lângă toate acestea, există şi oameni de bine care ajută aceşti oropsiţi ai sorţii fără să îi ştie nimeni, care susţin familii necăjite tot timpul anului, care îi ”adoptă” (că tot este la modă cuvântul ăsta) şi îi susţin necondiţionat fără a face un titlu de glorie din asta.
Aud întrebări de genul ”nu ştiţi o familie care merită să fie ajutată?”. Cam ce ar trebui să facă acea familie aflată la necaz ca să merite? Să se laude că necazul lor e mai adevărat decât al altora, să se bată cu pumnul în piept că nu sunt şarlatani, că nu trăiesc din pomeni? De aceea, le spun răspicat în special politicienilor care profită de perioada sărbătorilor să ajute amărâţii, că darurile sunt la fel de bine primite şi fără a fi însoţite de poze pe facebook şi anunţate prin comunicate de presă. Dăruind veţi dobândi negreşit mulţumire sufletească şi nu neapărat aplauzele spectatorilor (electoratului)!
