Sarabanda de pe centura politică e greu de ignorat. Ameţeşti de la atâtea schimbări, care nouă ni se prezintă a fi spontane, dar care probabil sunt de mult pregătite prin laboratoarele politicienilor şi nu neapărat ale celor de la noi. Nu de alta, dar, după ceea ce fac în mod public, pe mulţi e greu să îi bănuieşti de prea multă inteligenţă.
Grav e că, în continuare, absurdele implicaţii politice ajung să perturbeze serios cam orice domeniu de activitate. Se ia ca scuză apartenenţa politică pentru a crea tot felul de scandaluri. În spatele lor, nici măcar inteligent blurate, stau de fapt aceleaşi vechi inamiciţii care pornesc de la dorinţa de acumulare, de putere convertită în orice monedă forte. Aşa că până şi în domenii dintre cele mai banale scandalurile interne iscate de la inamiciţii personale lasă de înţeles că ar fi la mijloc interese generate politic. Adevarul, pe care vremelnicii protagonişti poate îl recunosc doar faţă de ei, e că scandalurile au motivaţii mult mai umane, legate de fapt de ciolan. O bucată cât mai mare.
Cum oficial nici campanie nu e, dar scena politică dă în clocot, nu vreau să mă gândesc cât vom mai suporta non-stop aşa zisele scandaluri politice şi în acea perioadă. Acum eleganţii oameni politici joacă teatru, unii mai prost, alţiii mai cu talent, pornind de la punerea poalelor în cap până la puţin credibile „elegante” atacuri din vârful buzelor. Mai au doar să îşi dea în cap sau să se scuipe unul pe altul ca nişte mâţe isterice. Dacă totul s-ar reduce la asta, la teatrul jucat în faţa noastră, dar economic am duce-o bine, probabil că nici măcar n-ar deranja modul cum se face politică pe la noi în ultima vreme. Până la urmă ne-am mai amuza şi noi şi cam atât.
Dar, repet, din păcate, pentru că asta nu îmi iese din cap, tot show-ul ăsta politic ne face viaţa nu mai bună cu mult mai rea. Ne costă pe fiecare prea mult. Până la urmă ce mare lucru vrem decât nişte politicieni care să îşi facă treabă măcar cu un randament de 50% şi să nu prăpădească chiar toţi banii pe gaşca lor? Nici măcar nu cred că e prea mult. Acum nu vreau să credeţi că nu am avea deloc aşa oameni. Cred că sunt măcar vreo doi-trei în toată ţara dar sunt sistematic înghiţiţi de sistem. Îi aud pe mulţi că mai bine ne era înainte de revoluţie. Dar chiar nu e aşa, iar democraţia, chiar prost pusă în practică, e mai bună decât un regim totalitar care îţi promite siguranţă dar îţi ia viaţa.
