Creşterea accizei la carburanţi, creştere care aduce după sine nu doar scumpirea acestora, dar şi alte scumpiri în lanţ, plus creşterile de preţ la gaze, toate le-am primit cadou de 1 aprilie. Un cadou nedorit. Tot am fost ameninţaţi că îl vom primi dar, măcar de data asta, am fi vrut ca totul să fie o glumă, proastă ce-i drept, de 1 aprilie. Numai că niciodată când e vorba să crească preţurile sau taxele sau orice altceva care ne face să scoatem mai mulţi bani din buzunarele la fel de goale, nu se dovedeşte vreodată a fi doar o păcăleală. Am putea spune că păcăleala, dar care nu e neapărat de 1 aprilie, ne-am luat-o toţi, şi cu acest guvern, dar şi cu precedentele. Întotdeauna, majoritatea promisiunilor în baza cărora au fost aleşi s-au transformat în cea mai pură păcăleală. Şi chiar dacă, rar ce-i drept, au îndeplinit ceva, punerea în pratică a propriei promisiuni electorale ne-a costat pe altă parte, tot pe noi. Au mărit unele pensii şi unele salarii şi au crescut preţurile. Ca şi acum, de fapt. Au promis autostrăzi dar cresc preţul la carburanţi. Adică, vezi Doamne, ei îşi pun în practică promisiunea de a extinde infrastructura, numai că neavând bani, iau evident tot de la populaţie, crescând preţurile. Bine, asta este explicaţia aşa-zis oficială sau mai degrabă scuza frumos ambalată. De fapt, una dintre ele, deoarece alta e legată de susţinerea plăţii pensiilor şi salariilor. Oricum ar explica, nu cred că scuzele, reale sau nu, ţin cuiva de foame sau îi plătesc ratele. Numai că nu ştiu cât vor mai avea de la cine să ia. Scumpirile acestea în lanţ, primite plocon chiar de 1 aprilie, nu o să golească buzunarele vreunui abonat la contracte cu statul, ale vreunui baron local sau ale altui politruc care trăieşte confortabil deşi nu produce cu adevărat nici un ban. Scumpirile lovesc în micile afaceri, în bugetul omului obişnuit şi în cei care chiar produc ceva. Tot au spus că au luat măsuri de protecţie a celor care trăiesc din ajutoare sociale, la limita sărăciei. Trist e că nu au luat măsuri pentru a nu-i aduce la limita sărăciei pe aceia care încearcă, încă, să producă ceva, să creeze locuri de muncă şi să plătească taxe şi impozite. Nu de alta, dar dacă ajungem toţi asistaţi sociali, de unde vor mai veni banii la stat şi cine va mai plăti scumpirile?
