Ziua de 1 aprilie a fost resimţită din plin de români. Guvernul Ponta 3 le-a pregătit o bombiţă cu iz de ulei rânced: scumpirea benzinei şi motorinei. Această veste nu a venit pe nepusă masă. Subiectul fusese motiv de dispută între premier şi preşedinte. M-a distrat când am văzut că Traian Băsescu a pozat în apărător al românilor şi a cerut ca acciza la combustibil să nu crească. Îmi aduc aminte că în urmă cu câţiva ani acelaşi preşedinte al României apărea la televizor şi anunţa că salariile bugetarilor şi remuneraţiile pensionarilor vor fi scăzute pentru că este criză. Când a fost vorba despre adevăratul preşedinte-jucător, atunci sau acum? Dacă am făcut referire la Traian Băsescu asta nu însemnă că sunt de partea lui Victor Ponta. În niciun caz. Premierul a declarat că mărirea accizei este făcută pentru a se spori fondurile destinate construcţiei de autostrăzi, după care a dat-o la întors şi a spus că banii vor intra în bugetul general al statului. De fapt de ce era nevoie de mărirea accizei la combustibil? Din ce motiv românii vor băga mai adânc mâna în buzunar când vor coborî din maşini să folosească pompa de benzină sau de motorină? Se pare că guvernul a ajuns aproape de fundul sacului bugetar iar cea mai simplă măsură nu putea fi decât scumpirea carburantului. Marii transportatori din România au anunţat deja că vor folosi carburant din străinătate. Ca o comparaţie care pur şi simplu m-a lăsat cu gura căscată, litrul de benzină sau de motorină a ajuns mai scump decât în Austria sau în Spania. Adică românii trăiesc pe picior mare şi nu vor resimţi o scumpire de 50 de bani. Această decizie este cu atât mai surprinzătoare cu cât se apropie alegerile europarlamentare. Adică scumpirea combustibilului pare de neînţeles atâta timp cât PSD are nevoie de voturile românilor. Gurile rele spun că mărirea preţului la benzină şi motorină este realizată tocmai pentru că vine campania pentru europarlamentare. Adică, după cum spunea nenea Iancu Caragiale: “mă înţelegi dumneata...”. Cert este că românii au primit o nouă lovitură de la politicieni, care nici măcar nu se ştie dacă vor plăti pentru asta! Am văzut că filmul „12 ani de sclavie” a primit Oscarul la festivitatea desfăşurată la începutul lunii martie. Ceea ce a păţit eroul principal al producţiei americane, Solomon Northup, este joacă de copii faţă de ceea ce suportă românii de aproape 70 de ani. Această naţie caută de zeci de ani un aboliţionist, dar probabil că încă nu a sosit timpul ieşirii din sclavie. Cât timp vor suporta toate umilinţele la care sunt supuşi de către guvernanţi, cei mai mulţi dintre români nu vor avea dreptul să se plângă. Rămân însă la părerea că politicienii îşi vor putea face mendrele şi vor continua să mărească accizele atâta timp cât alegerile vor fi câştigate pe spatele celor care nu se prezintă la urne. Absenteismul la vot naşte monştri politici, iar când românii care nu merg la urne vor înţelege acest lucru există şanse să se schimbe ceva în bine în România.
