Locuiesc în municipiu, frecventează restaurante renumite - situate în buricul târgului ori aflate la malul Dunării. Deţin proprietăţi în oraş, le place viaţa de oraş. Şi atunci, ce îi împiedică pe cei mai importanţi trei lideri ai politicii gălăţene să candideze pentru încă un mandat de parlamentar într-unul dintre colegiile din oraş?
În mai puţin de trei luni, gălăţenii vor redeveni personaje ale unei poveşti parcă trase la indigo. La fiecare patru ani, ei sunt cu adevărat importanţi, lor li se promit locuri de muncă, o economie înfloritoare, drumuri, poduri, autostrăzi, aeroporturi, un trai decent pentru ei şi copiii lor, demn de o ţară membră a Uniunii Europene. Nicidecum unul aflat la limita subzistenţei, pe care-l resimt de ani buni, şi în care fiecare zi nu reprezintă decât o luptă pentru supravieţuire într-o junglă a neajunsurilor, a nesimţirii, ignoranţei, incompetenţei şi indiferenţei celor ce pot pecetlui destine!
Îmi doresc să-i văd pe cei trei dinozauri ai politicii gălăţene, liderii PSD, PNL şi PDL, domni cu funcţii alese la Bucureşti (secretari de stat, dar şi miniştri), având curaj să candideze în colegii de deputaţi din municipiul Galaţi. Mă gândesc, totuşi, că un lider politic, un preşedinte al unui partid, ar trebui să dea (înainte de toate) dovadă de curaj, să reprezinte un model pentru zecile de mii de membri – soldaţi de nădejde în campaniile de promovare ori denigrare a unui candidat. Ca şi la alegerile precedente, parlamentarii cu state vechi într-ale deputăţiei ori senatului se vor ascunde după nădragii primarilor din judeţul Galaţi, căci fără edilii din mediul rural care mână electoratul la urne precum o cireadă aflată la păscut, dinozaurii nu au nicio şansă să mai pună piciorul în Parlamentul României. Să candidezi în municipiul Galaţi este ceva mai complicat. Electoratul de la oraş nu mai este chiar atât de uşor de manipulat, a demonstrat că ştie şi poate să sancţioneze atunci când vrea, iar când vine vorba despre pomeni electorale, ia de la toţi şi votează, în schimb, tot pe cine crede el că ar cam merita. Liderii politici nici măcar nu s-au remarcat cu ceva fapte în municipiul Galaţi, au vorbit atât de mult uitând, în schimb, să şi facă, încât populaţia a sărăcit de tot. Candidând în oraş, roşiorul, gălbiorul şi portocaliul ar ieşi definitiv din viaţa politică, căci gălăţeanul i-ar sancţiona drastic pentru ignoranţa şi indiferenţa cu care a fost tratat. Ba mai mult, i-ar trimite la pensie, dar nu oricum, ci cu un mare şut în fund, încât să şi-l amintească toată viaţa, ba chiar să le poată povesti şi nepoţilor, într-o zi geroasă de iarnă, la o cană cu ceai, la gura sobei (sau şemineului, după posibilităţi). Greii din politica gălăţeană s-ar putea trezi, în urma unor candidaturi în municipiul Galaţi, că dacă vor face cheta între ei, cu voturile obţinute, să nu obţină, în final, nici măcar de-un mandat de deputat. Asta îi sperie pe liderii de partide, căci departe de ei gândul de a se retrage, deocamdată, din politica gălăţeană. Funcţiile politice importante înseamnă putere, control, relaţii, bani şi bunăstare. Ori gălăţenii care-şi doresc, de ani buni, să le tragă o chelfăneală adevărată acestora (folosindu-se de buletinele şi ştampilele de vot) mai au mult de aşteptat. Este foarte posibil, însă, să nu aibă parte de acest privilegiu niciodată, căci laşitatea în politică este precum o boală al cărei leac încă nu a fost descoperit.
