Gata. Nu mai am de ce să mă plâng. Nici eu şi nici nimeni din ţara asta. Nu mai am de ce să îmi fac griji că nu o să îmi plătesc toate facturile la sfârşit de lună, sau că poate mâine nu o să mai am cu ce iau medicamente dacă am ghinionul şi ajung în spital. Gata cu principalele efecte ale crizei... nu mai e nika de capul ei, a mai rămas ceva-ceva, dar o rezolvă şi pe asta Guvernul. Pentru că de asta de acum am zis că nu mai am de ce să îmi fac griji. Am auzit că premierul SuperBoc ştie clar că ne mege bine şi pe deasupra mai avem şi bani la ciorap. În plus, tot el sau ai lui, posibil SuperUdrea, dar nu aş băga mâna în foc că ea a zis, oricum cineva tot portocaliu, ne-a bătut obrazul că tot cheltuim bani pe excursii în străinătate în loc să-i cheltuim aici, în România. A, şi mai am un motiv să nu îmi mai fac griji. Am auzit eu un domn la tv, habar nu am din ce partid e, care spunea că aceia care muncesc au bani. Interesant. Şi am început să încerc să aplic asupra mea, apoi a celor pe care îi cunosc, ce am auzit că de fapt mi/ni se întâmplă. Iar rezultatul a fost dezamăgitor în majoritatea cazurilor. Adică se întâmplă pe dos faţă de ce am văzut eu că ar crede politicienii că ni se întâmplă. Şi apare atunci întrebarea: de ce au nesimţirea să spună minciuni sau să rostească adevăruri reale pentru 10% din populaţia ţării, dacă nu şi mai puţin? Ori poate nu mint şi sunt aşa de rupţi de realitate că nu mai reuşesc să facă diferenţa între lumea lor şi lumea noastră. Þin minte că acum câţiva ani actualul premier s-a supus unui experiment - să trăiască din bani puţini. Bine, asta era înainte să simtă gustul puterii. Parcă atunci, după experiment, recunoscuse cât de greu se trăieşte, dar acum, acum când din cauza crizei şi a incompetenţei e de zeci de ori mai greu, acum oare ce ar mai zice dacă ar fi sincer măcar o secundă? Cinism sau ignoranţă, habar nu am ce o fi, dar e clar că cu asemenea elită politică e mare mirare că încă nu e scoasă ţara la mezat.
