Sărăcia, evident, o doamnă care ne bate pe la uşi din ce în ce mai insistent, din ce în ce mai enervant şi din ce în ce greu de alungat de pe meleagurile noastre. S-ar părea că s-a îndrăgostit de noi, românii, la fel ca mai toţi străinii care până mai deunăzi nu auziseră despre România decât că e locul pe unde s-a născut Nadia Comăneci, Ilie Năstase sau Ion Þiriac. Mai nou, uite că am mai câştigat câte ceva şi pe la Olimpiada de la Londra şi, ca de obicei, uitând promisiunile făcute sportivilor, guvernanţii se lasă greu, au arici pe la punga aia cu premieri şi poate tocmai de aia nu mai avem cum să le cerem sportivilor români performanţe, medalii de aur şi să vedem cât mai des tricolorul românesc pe cel mai înalt catarg al competiţiilor internaţionale. Dar parcă asta se întâmplă numai în sport? Nicidecum, tot la fel se întâmplă şi cu olimpicii români care s-au întors încununaţi de glorie de pe la cine mai ştie ce olimpiade ştiinţifice, care pe la matematici, care pe la informatică, care prin robotică sau cibernetică, tineri pe care până la urmă îi pierdem şi nu încet-încet, ci într-un ritm alert, de parcă cineva ar avea vreun contract cu străinătatea prin care tinerii ăştia români cu minţile mai destupate decât tinerii lor să se sature de atâta nerecunoştinţă, de atâta sărăcie şi să emigreze pe unde văd cu ochii sau mai bine zis pe unde văd că sunt apreciaţi pentru efortul lor, poate şi pentru copilăria lor pierdută stând cu nasul prin cărţi. Să fie oare vreo astfel de entitate malefică pe meleagurile noastre? Asta dacă e să vorbim doar despre eforturi nerăsplătite. Dacă ne mai gândim că mai sunt vreo două luni şi vine iarna şi că din cauza preţurilor din pieţe mai toate cămările gospodinelor sunt aproape goale, dacă vedem că nici ăştia care sunt actualmente la cârma ţării nu prea îşi onorează promisiunile şi tot măresc preţurile ba la gigacalorie, ba la gaze, ba la curentul electric, ca să nu mai vorbim de preţul combustibililor fie ei lichizi sau solizi, parcă nici nu ne mai vine să mai protestăm că nu sunt premiaţi olimpicii noştri. Şi, ca un făcut, exact atunci când guvernanţii rămân în pană de soluţii, le vine în ajutor ba câte o secetă ca anul ăsta, ba câte un referendum eşuat doar aşa ca să spună şi ei că au încercat ceva dar că n-a mers, ba cine mai ştie ce altă gogoriţă de tip criză economică mondială, asta doar pentru ca ei, cei care de bine, de rău, nu prea sunt vizitaţi de doamna aia sărăcia, să-şi poată ascunde neputinţa de a scoate ţara asta din mizerie. Ce tot vorbim noi de autostrăzi neterminate, de şcoli care încă nu sunt gata pentru începerea noului an şcolar, ce tot batem câmpii că nu avem un sistem educaţional competent, când cea mai palpabilă problemă a românilor este doar una: Madam Sărăcia care vine, vine, vine şi ne calcă în picioare.
