Acum avem la nivel mondial isteria că e musai să devenim mai puţini, fiindcă nu vor exita resurse alimentare pentru toţi. Valul teoriilor despre egalitarism pare depăşit de timpuri, aşa că devine mult mai seducătoare teoria subsalarizării şi exploatării marii mase a populaţiei, de către o mână de îmbogăţiţi, cu argumentul că aceasta ar fi cheia succesului deţinută de China.
De regulă resping teoriile conspiraţioniste, pentru că pur şi simplu prefer totdeauna să aud un banc, să văd o comedie, decât un film abracadabrant despre sfârşitul lumii, şi prefer să îmi petrec timpul liber cu persoane agreabile, căci nu rabd în jurul meu toţi cretinozaurii, doar fiindcă aşa mi-ar cere normele sociale. Mai devreme sau mai târziu vom crăpa cu toţii, oricum. Deci de ce să îmi bat eu capul cu lucruri urâte, când mă pot bucura de ceea ce mi-a dat Dumnezeu?! Ei... de aceea trimit eu la plimbare teoriile conspiraţioniste. Nu neg ideea conform căreia toate aceste teorii pornesc de la un sâmbure de adevăr. Şi cu toate că le resping, nu pot ignora ideea că România pare să fie un experiment privind capacitatea de a îndura şi testarea rezistenţei unei societăţi. Cineva pare să aibă curiozitatea de a şti cu precizie până unde este prea mult. Totuşi, o asemenea chestiune nu poate fi măsurată cu exactitate, căci ţine de relativ. Mai mult, naţia română este una foarte permisivă, capabilă să îndure multe, deci rezultatul pe care îl va genera un atare experiment este deci irelevant, căci nu se poate verifica şi de alte naţii.
Că societatea noastră se află în pragul crizei de nervi generalizată este un fapt demonstrat şi de înregistrările medicilor specialişti. Îngrijorarea s-a transformat în caracteristică naţională, şi am sentimentul că ceea ce ne va omorî cel mai repede, dintre toţi factorii ce se întrec, bătându-se pe capetele noastre, grija va fi cea câştigătoare. Ratele la bănci; diminuarea salariilor, pensiilor, alocaţiilor; creşterea preţurilor, şomajului, infracţionalităţii, decimarea sistemului sanitar românesc, ca şi a învăţământului, etc., toate acestea se constituie în griji ce ne apasă pe noi, românii. Astfel, foamea, bolile, dar mai ales stresul, la care se adaugă evident lipsa măsurilor privind încurajarea natalităţii, ne vor decima ca naţie. Când se va întâmpla acest lucru? Atunci când ne va fi dat fiecăruia dintre noi! Puţinii indivizi care au reuşit să strângă în mâinile lor hrăpăreţe resursele speră că nu vor fi atinşi. Iluzoriu! În condiţiile în care planeta se tot revoltă, ne cam adună de-a valma, fără diferenţe. Şi chiar nu mai contează culoarea pielii, statutul social, acumulările materiale, financiare. Nu va mai conta nici dacă există în depozite alimente modificate genetic, sau nu. Mai bine am respecta natura, cu tot ceea ce are ea. Căci artificialul este în dizarmonie cu natura, o cam irită, şi vedem că trece la respingerea falsurilor, sfărâmându-le.
