Nu e o glumă. Cămătăria chiar va intra în legalitate. Desigur că ea era practicată atât legal, de către bănci, cât şi ilegal, de lumea interlopă, sub oblăduirea notariatelor.
Codul Civil introduce posibilitatea răzgândirii vânzătorului în termen de şase luni de la producerea vânzării. Ceea ce reprezintă legalizarea cămătăriei, cu termen de şase luni. Cămătăria s-a practicat abitir după ’89. Însă până la intrarea în vigoare a noului Cod Civil, cămătarul se ascundea la termenul scadent, aşa că cel care se împrumutase pierdea casa, căci nu avea cui să restituie datoria. Apoi o liotă de indivizi violenţi scoteau întreaga familie din casă, terorizând-o.
Amărâţii vor avea deci şansa, conform reglementărilor legale, să pretindă că s-au răzgândit în privinţa vânzării. Cazurile vor ajunge în instanţă, dacă victimele nu se vor lăsa intimidate de cămătari în speranţa că îşi vor recăpăta bunurile.
Cămătăria îmbrăca şi alte forme mascate. Băncile practică la rândul lor cămătăria sub oblăduirea clasei politice şi a guvernelor, de foarte mult timp. Au păţit-o americanii în trecut, pierzând case şi ferme. După un timp au revenit la bănci, împrumutând mai mulţi bani decât reuşeau să câştige, aşa că la distanţă de alte generaţii au pierdut din nou case, afaceri, terenuri, rămânând concomitent şi fără joburi. Acum a venit şi rândul românilor să fie terorizaţi de bănci. Dornici să aibă un viitor mai bun, o casă şi obiecte utile, au devenit sclavii acestora. Au mers în masă la bănci crezând că vor avea bani, case, afaceri şi alte... vise. S-au trezit puşi la jug, lucrând doar pentru bănci, căci veniturile au scăzut dramatic, chiar şi în cazul celor care şi-au păstrat joburile.
După declanşarea crizei, băncile au preferat să împrumute statul, cu dobânzi mari, având garanţia că vor primi banii împrumutaţi, sistând împrumuturile către populaţie şi mediul de afaceri. Pentru că jurnaliştii economici au zbierat în gura mare - nu că i-ar asculta careva! - că românii suportă jupuirea băncilor cu acordul statului, partenerii au decis să o lase mai moale. Statul s-a făcut că îi pasă de cetăţenii săi şi a cerut băncilor să îşi mai scadă dobânzilor, iar băncile, hrăpăreţe, care câştigaseră enorm de pe plaiurile mioritice, au acceptat să îşi mai reducă dobânzile. Băncile doreau să nu deconteze de niciun fel criza, ci ar fi vrut ca facturile acesteia să fie achitate doar de populaţie.
Alte forme de cămătărie au fost practicate de asociaţiile de proprietari împreună cu furnizorii de căldură şi apă. Chiar dacă nu au dat bani victimelor, atunci când oamenii nu au mai putut plăti, i-au târât prin tribunale, după care le-au luat casele. Furnizorii şi administratorii asociaţiilor atacau în instanţă rău-platnicii, până când aceştia se hotărau să îşi vândă locuinţele. Mulţi cumpărători tratau cu administratorii asociaţiilor pentru a cumpăra case ieftine ale datornicilor.
Economia s-a dezvoltat, alimentând lăcomia oamenilor, invidia, încurajându-i să alerge după lucruri care nu le trebuie de fapt. Iar masele nu aveau puterea asceţilor de a întoarce spatele confortului, luxului practicat de o societate bazată pe consum. Băncile au oferit banii... Oamenii au devenit sclavii băncilor, obiectelor, cămătarilor şi trăiesc terorizaţi în masă la gândul zilei de mâine. Cât mai trăiesc...
