Cum să încep, oare, Doamne? Pe vremea lui Nicolae Ceauşescu nu se prea întâmplau chestii d-astea, adică să nu câştigi ani la rând nici măcar o scobitoare cu care să te înţepi la degetele alea pe care le bagi în portofel în căutarea bănuţilor necesari unui pariu sportiv, a unui bilet la 6/49 sau a unor „colorate” la bingo. Eu unul pot jura pe ce vreţi voi că am câştigat şi la loz în plic, şi la pronosport, ba chiar şi la loto. Nu mult, doar atât cât să-mi gâdile subliminal orgoliul şi să mă facă să joc mai departe, mai mulţi bani, în speranţa că voi lua într-o zi potul cel mare, deci cam tot ca prin zilele noastre de fapt. Numai că pe vremea aia, hoţul cel mare era doar Statul, pe când acum, după atâtea şi atâtea peripeţii care tot nu ne-au învăţat minte, uite că habar n-avem cine ne fură banii (şi chiar dacă statul ştie, nu face nik). Păi, de exemplu, uite aşa a fost cu Caritas-ul lui Ioan Stoica înfiinţat în 1992, care în doar un an de zile (între 1993-1994) a reuşit să fure românilor aproape un miliard de dolari. Altul a fost FNI-ul lui SOV Invest înfiinţat prin 1996, tot un joc piramidal înfiinţat la numai doi ani după Caritas, joc care a lăsat fără bani vreo 300 de mii de oameni din toată România, oameni care (dacă mai trăiesc) se mai judecă şi azi cu artizanii acestei escrocherii. Eeeiii, şi după atâtea ţepe, de ce n-ar mai fi apărut şi un joc ceva mai transparent, cu jocuri de lumini şi un fost mare jucător din naţionala României de handbal (adică, seriozitate, tatăăă!!!), Bingooo!!! La început s-a numit Teleeurobingo parcă, au năvălit românii buluc, unii au câştigat, alţii s-au plâns că deşi au câştigat n-au luat nici un ban, oricum, ceva era putred la mijloc. Ia să vedem acum, de unde le-a venit borfaşilor ideea asta de bingo. De unde credeţi, oameni buni, din biserica americanilor! Păi să vedeţi de ce, de fapt, bingo a apărut undeva prin 1530 prin Italia şi se numea "Lo Giuoco del Lotto D'Italia". Din Italia, a ajuns prin anii 1770 în Franţa, numindu-se "Le Lotto". Germanii aau avut şi ei o versiune a acestui joc prin 1800, dar l-au folosit ca un joc pentru copii pentru a-i ajuta la învăţătură. Când jocul a ajuns în America de Nord, se numea "beano". Asta pentru că oamenii marcau numerele ieşite câştigătoare cu boabe de fasole puse pe nişte cartoane. Şi asta până când un individ, Lowe, i-a spus ”bingo”. Apoi, un preot catolic a început să practice jocul în biserica lui ca mijloc de a mări strângerea de fonduri, şi uite aşa, chiar şi în zilele noastre, la americani se mai joacă bingo prin biserici. Oare de ce? Oare ca să nu fie oamenii speriaţi că vor fi furaţi ca pe la noi, pe la români, prin Bingo Metropolis (cu show-ul la Bucureşti şi cu sediul la Bistriţa), să li se vândă bilete de trei culori şi o grămadă de bani promiţându-le o partidă specială pentru ca apoi să dispară o întreagă organizaţie de măgari lăsând în urmă doar mese şi umbrele? Dar oare Statul de ce nu face nimic în privinţa asta, că parcă n-am auzit să se lege nimeni de escrocii ăştia şi nici n-am auzit să fie daţi în urmărire.
