Zilele acestea, spectrul inundaţiilor care dă târcoale tot mai multor localităţi din ţară pare să fi pierdut ceva teren în faţa altor „eterisme” care populează tot mai insistent mass-media românească. De pildă, ce este şi ce face (în fine, ce va face) tanti ACTA? Păi, s-o luăm logic şi fără părtinire: ACTA ar trebui să limiteze (că de lichidat sigur nu va fi în stare) contrafacerea de produse şi pirateria tuturor chestiilor pompos numite „opere intelectuale”. Cum va face tanti ACTA aceste lucruri? Eee, aici e buba. Pentru că prevederile controversatului tratat internaţional (despre care gugumanul de fost ministru de Externe s-a grăbit să sublinieze că a fost semnat în „compania onorantă” a unor ţări precum Coreea de Nord) dau mână liberă şi forte oricăror agenţii, instituţii, servicii, comitete şi comiţii să ne cotrobăie prin computere, laptop-uri şi alte gadgeturi IT ca să vadă dacă nu cumva, Doamne fereşte, ne-am adus aportul (pleonasmul e intenţionat) la prăbuşirea coloşilor din industria cinematografică, muzicală ori de software. Şi dacă da, poc cu miliţia internetului călare peste tine!
Acuma, nu zic că e corect, legal sau moral vorbind, să iei pe moacă tot ce vrei de pe net, fără să dai niciun ban pe acele lucruri. Ce uită (sau se fac că nu observă) marii mahări ai sus-pomenitelor industrii globale este că nu poţi compara preţul unui bilet de cinema de la New York cu cel de la Galaţi, la fel cum nu poţi compara cât înseamnă pentru bugetul unui românaş preţul unei licenţe de Windows, spre exemplu, faţă de cât contează acesta pentru un neamţ. Şi ar mai fi un aspect „minor” pe care boşii industriei cinematografice, în acest caz, se fac că nu-l cunosc: „migraţia” studiourilor cinematografice de pe Coasta de Est (alde New York şi Broadway) pe malurile Pacificului a fost provocată exact de prezenţa, în estul SUA, a unor patente deţinute de Edison, care vizau orice „producţie de imagini mişcătoare” şi care nu puteau fi încălcate decât prin plata unor sume astronomice pentru acea perioadă. În Vest, pe de altă parte, nu exista nicio oprelişte de genul ăsta, aşa că băieţaşii care fac acum gură s-au aşternut bine-mersi pe furat şi au prosperat cât au putut. Acum, când internetul le subminează, zice-se, câştigurile, ei sunt cei care arată cu degetul spre amărâtul care vrea să vadă şi el un film fără să dea o chenzină pe dvd-ul cu pricina.
Ca o paranteză: se spune că pelicula „Avatar” este cel mai piratat film din toate timpurile. O fi. Însă tot „Avatar” e filmul cu înacasări de peste 2,7 miliarde de dolari, la un buget de producţie de nici 250 de milioane de verzişori. Păi cum rămâne cu „subminarea profitului”, stimabililor?
Dar, destul despre ACTA, mai ales că, după cum decurg lucrurile, tratatul cu pricina s-ar putea dovedi un mare fâs, dacă decizia Curţii Europene de Justiţie îl va considera abuziv în privinţa drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale individului.
Altceva mi s-a părut cel puţin la fel de interesant ca tam-tam-ul din jurul ACTA: că România, în dorinţa ei neprecupeţită de a nu ieşi din rând în cadrul NATO, va face pe dracu-n patru şi se va dota cu drone de supraveghere de tip „Global Hawk”. Hmm... O fi supravegherea asta bună la ceva, mai pe la graniţe, mai pe deasupra teroriştilor (poate aşa îi vom descoperi şi pe cei din decembrie '89...), dar drona în cauză e destinată mai mult operaţiunilor militare decât celor de tip „ochiu' şi timpanu'”. Aşa că ne punem întrebarea: ce are de gând „Big Brother” cu noi: să ne supravegheze sau să ne ia la bătaie aşa, la grămadă şi fără discriminare?
