„Traficul” în supermarketuri nu-i de multe ori nici prilej de relaxare, nici banalitate, ci poate deveni enervare curată. Câteva exemple: 1. „Saluturi” prelungite, schimb de impresii şi sugestii de o parte şi de alta a cărucioarelor pentru cumpărături care blochează complet un culoar mai strâmt al magazinului. Uneori, autorii sau autoarele „blocajului” îşi cer scuze sau măcar fac loc şi altor cumpărători fără alte comentarii. Alteori nici nu bagă de seamă vreo tentativă disperată de a sparge blocada de cărucioare sau, dacă o bagă, emit nişte cugetări de toată stima din care tu, cumpărător nedoritor de blocare a accesului la unele rafturi pentru conversaţii cu amicii prin marketuri, nu ai decât să înţelegi cât de nesimţit eşti că tulburi discuţia oamenilor, de parcă nu ai putea să mai faci câteva ture şi să te întorci când discuţia e gata; 2. Alt exemplu e larg întâlnit şi pe la casele de marcat de la ieşirea din aceste magazine. O tanti sau un nene care, odată ajunşi la casă, nu îşi pun normal cumpărăturile în cărucior, ci le aranjează tacticoşi în plase şi plăsuţe şi, abia apoi, caută portofelul sau cardul, îşi numără de 10 ori banii sau stau până îşi bat PIN-ul cardului de zici că i-a uitat Cel de Sus. Evident că aşa se prelungeşte uneori imposibil de mult timpul de aşteptare la o casă de marcat, iar când e o zi plină, în care magazinul geme de oameni şi la toate casele e la fel de multă lume, nici nu ai posibilitatea să schimbi coada. Sunt câteva din comportamentele de bizon în supermarket care nu par să dispară neam, chiar dacă, de acum, supermarketul a înlocuit pentru mulţi dintre noi piaţa clasică şi e o banalitate, până la urmă, să îşi faci cumpărăturile aici. Poate că unora dintre voi o să vi se pară exagerată supărarea dar dacă, cel puţin odată în viaţă, a trebuit să vă faceţi cumpărăturile repede sau pe când eraţi prea obosiţi după o zi de alergătură, atunci poate o să îmi daţi dreptate.
