Dacă, atunci când vă plimbaţi prin oraş, sunteţi atenţi şi la ceea ce vă înconjoară, cu siguranţă aţi remarcat faptul că tot mai mulţi biciclişti sunt prezenţi pe străzile şi pe trotuarele Galaţiului. Ceea ce este un lucru bun - tinerii, adulţii, familii întregi îşi petrec timpul liber sau merg la serviciu pedalând. Ceea ce am mai observat, şi asta prin ochi de biciclist, este faptul că nu sunt piste pentru ei - vechea problemă cu care se confruntă multe dintre oraşele din ţară. Puţinele zone în care sunt marcaje care delimitează pistele rezervate pentru biciclete, nu sunt respectate de către pietoni. Ba chiar unii din ei chiar vociferează atunci când sunt anunţaţi cu un claxon că se îndreaptă două roţi spre ei. E dreptul biciciştilor să circule pe acele piste, de ce unii se simt buricul pământului? Încă o dată este demonstrat faptul că oamenii nu au tradiţionalii cei şapte ani de-acasă şi că niciodată ei nu fac ceva greşit. Aşa se întâmplă în cazul mai multor domenii, şi unul dintre ele este cel care ne afectează pe mulţi - curăţenia. Dar acesta este alt subiect care, dacă ar fi dezbătut, ar acoperi multe pagini.
Astfel, ne considerăm cetăţeni europeni, vrem să ne mândrim cu oraşul nostru, dar în privinţa conduitei faţă de biciclişti, suntem la zero pe axa evoluţiei. De asemenea, nu este importantă doar atitudinea autorităţilor locale cu privire la acest aspect, ci şi a cetăţenilor. Sunt foarte puţine piste delimitate pentru biciclişti - un exemplu ar fi cele de pe Faleza Superioară şi cea Inferioară, care sunt de-a dreptul sufocate de gălăţenii care se plimbă. Ca biciclist, să mergi prin acea zonă este un adevărat calvar. Momentele în care Faleza este mai liberă şi se poate circula cu aceste vehicule sunt cele ale amiezii, atunci când soarele arde puternic şi nu e recomandat să ieşim din casă. În aceste condiţii, care sunt opţiunile unui biciclist? Strada mare? Şi aici, lucrurile nu arată bine pentru ei. Şoferii nu au niciun fel respect pentru aceştia şi nici prioritate nu vor să acorde. Astfel, cei pe două roţi sunt, practic, în gura lupului.
