Sărbătorile Pascale sunt, în opinia mea, cel puţin la fel de frumoase ca şi Crăciunul. Deosebirea este că Paştele ar trebui să fie sărbătorit pe căldură, în timp ce naşterea Domnului este sinonimă în cele mai multe cazuri cu venirea zăpezii. Anul acesta a fost urât de Paşte. Ghinion, în special, pentru manelişti şi grătaragii, care nu au mai putut să-şi desfăşoare talentele în văzul tuturor. Eu am stat acasă cu soţia şi fiul meu şi nu am regretat faptul că nu m-am putut deplasa la munte sau peste hotare. Am citit că românii care au fost plecaţi de Paşte nu au putut să cheltuiască decât jumătate din sumele pe care le-au avut la dispoziţie. Care sume, stau şi mă întreb? Parcă era criză şi aproape toată lumea se plânge că are datorii!
Am ajuns de mult timp la concluzia că românii sunt, în general, nişte plangăcioşi şi prefăcuţi. Chiar şi cei care încă fac bani frumoşi se plâng continuu de toate cele. Este o modă să o faci pe săracul, pentru ca nu cumva vreun cunoscut să-ţi ceară bani împrumut. Poate că unii trăiesc la limita subzistenţei, dar dacă îi luăm la bani mărunţi realizăm că mare parte din vină le aparţine. Ce mai tura vura, în România nu se produce iar cele mai multe dintre persoanele angajate la stat fentează munca mai ceva ca Messi adversarii de pe terenul de fotbal. Românii ştiu, în schimb, să petreacă şi să sărbătorească orice. Ce să mai spunem despre funcţionarii publici care au zile libere cât cuprinde şi unii dintre ei sunt mai mereu în concedii? În aceste condiţii cum să crească venitul mediu? Să vină Vrăjitorul din Oz şi să facă o scamatorie?
De Paşti nu a fost diferit faţă de ceea ce s-a întâmplat în anii trecuţi. Au fost mulţi oameni la biserici dar mă întreb câţi dintre cei prezenţi cred cu adevărat? Dacă mai mulţi români ar avea frică de Dumnezeu nu ar mai fi atâtea cazuri la DNA. Din păcate, credinţa şi naţionalismul au devenit utopii în opinia multor români şi fără acestea ţara noastră nu poate renaşte. Nu vreau să o fac pe moralistul de serviciu dar cred că trebuie să schimbăm ceva în felul în care ne educăm copii şi ar fi bine să ne uităm în oglindă în fiecare dimineaţă să vedem dacă putem fi mândri de noi. Este nevoie de o schimbare de priorităţi în viaţa românilor pentru a urni ceva în ţara asta.
A trecut Paştele şi vin alegerile europarlamentare. Adică încep gogoşile de primăvară în varianta 2014. Dacă ar trăi marii autori de poveşti pentru copii, Petre Ispirescu şi Victor Eftimiu ar fi geloşi pe politicienii români din ziua de astăzi. Aproape toţi candidaţii promit marea cu sarea iar electoratul rămâne ca de obicei cu buzele umflate. Miza actualelor alegeri este mare: prezenţa la Bruxelles şi Strasbourg şi vreo 30.000 de euro pe lună, aşa, ca să nu flămânzească europarlamentarii noştri iubiţi. Faptul că 90% dintre aceştia nu cunosc nicio limbă străină şi par picaţi de pe Lună contează mai puţin sau deloc.
A trecut Paştele şi începe Circul electoral. Manejul este pregătit.
