Oficiali germani şi francezi au discutat planuri de reorganizare radicală a Uniunii Europene, care ar presupune formarea unei zone euro mai integrate, probabil mai restrânse, au declarat surse europene. "Franţa şi Germania au avut în ultimele luni consultări intense pe această chestiune, la toate nivelurile. Trebuie să acţionăm cu prudenţă, însă adevărul este că trebuie să stabilim cu exactitate lista celor care nu vor să facă parte din club şi lista celor care nu pot face parte", a afirmat un înalt oficial european.
Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, a afirmat marţi, în timpul unui discurs la Strasbourg, că singurul model pentru viitor este o Europă cu două viteze, în care zona euro va avansa mai rapid decât toate cele 27 de ţări în ansamblu.
Discuţiile din ultima perioadă dintre oficiali de la Paris, Berlin şi Bruxelles au ridicat posibilitatea plecării unuia sau mai multor state din zona euro, în timp ce ţările rămase ar urma să insiste pe o integrare economică mai strânsă, inclusiv în privinţa politicii fiscale.
Oficialul citat a precizat că discuţiile au fost purtate "la nivel intelectual", fără să fie atinse aspecte operaţionale sau tehnice. Un reprezentant al ministerului francez al Finanţelor a declarat că nu se lucrează la niciun proiect de reducere a numărului de membri ai zonei euro. "Nu au fost discuţii între autorităţile franceze şi germane la niciun nivel privind reducerea mărimii zonei euro", a arătat el.
O "reorganizare radicală" a Uniunii Europene ar fi contestată de multe state membre. "Ar destrăma tot ceea ce au construit cu greu predecesorii noştri şi ar repudia tot ce au simbolizat în ultimii 60 de ani. Ar redesena harta geopolitică a Europei şi ar da naştere unor noi tensiuni. Ar putea fi într-adevăr sfârşitul Europei pe care o cunoaştem", a comentat un diplomat UE.
Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a avertizat la Berlin cu privire la costurile economice ale oricărei "dezbinări" în zona euro. Economia Germaniei s-ar contracta şi ar pierde un milion de locuri de muncă, crede Barroso. Oficialul consideră că orice efort pentru o mai strânsă integrare a politicii economice nu trebuie să vină cu preţul unor noi divergenţe între statele membre UE. "Nu poate exista pace şi prosperitate în Nordul sau în Vestul Europei dacă nu există pace şi prosperitate în Sud sau în Est", a arătat Barroso.
Ieşirea unei ţări din zona euro şi-a pierdut într-o oarecare măsură statutul de subiect tabu săptămâna trecută, la summit-ul G20 de la Cannes, unde cancelarul german Angela Merkel şi Sarkozy au afirmat practic că Grecia ar putea fi nevoită să renunţe la euro pentru a asigura stabilitatea pe termen lung a zonei euro. Însă cele mai recente discuţii dintre oficialii europeni indică o reevaluare mai fundamentală a proiectului monedei unice pus la punct acum 12 ani, inclusiv de care ţări şi de ce politici este nevoie pentru a avea o zonă euro solidă şi stabilă. În mare măsură, scopul ar fi reorganizarea blocului monetar pe baza principiilor care au stat la originea proiectului: ţări puternice, integrate din punct de vedere economic, care folosesc aceeaşi monedă. "În acest exerciţiu, vom aborda cu foarte multă seriozitate criteriile care vor fi folosite pentru integrarea şi aplicarea politicilor economice", a arătat sursa oficială europeană.
O înaltă sursă guvernamentală germană a declarat că se pune problema "curăţării" zonei euro pentru a o face mai puternică. "Tot euro i-aţi spune, dar cu mai puţine ţări. Nu vom putea vorbi cu o singură voce şi nu vom putea face decizii dure în zona euro, aşa cum arată astăzi. Nu poţi avea o ţară, un vot", a arătat el, criticând astfel procesul decizional greoi de la vârful UE, care a contribuit la agravarea crizei datoriilor de stat.
Merkel a reiterat totodată la Berlin apelul pentru modificarea Tratatului UE, afirmând că situaţia este atât de dificilă încât este nevoie de progrese urgente în acest sens. Germania consideră că modificarea Tratatului ar putea reprezenta o oportunitate de consolidare a integrării din zona euro şi are potenţialul să facă loc pentru schimbările necesare în structura blocului monetar.
Surse oficiale europene au declarat pentru Retuers că modificarea Tratatului va fi discutată oficial la un summit convocat la Bruxelles pe 9 decembrie, iar "conferinţa interguvernamentală", procesul prin care pot fi făcute schimbări, ar putea fi organizată anul viitor.
Viziunea lui Sarkozy despre o Europă în două viteze a devenit deja realitate din multe puncte de vedere, spre frustrarea unor state precum Polonia, care speră să se alăture zonei euro. Sursele oficiale vorbesc însă despre un proces oficial de creare a unei structuri cu două straturi, care să permită grupului mai mic de ţări să progreseze. Potrivit proiectului imaginat de preşedintele francez, zona euro s-ar îndrepta către o integrare economică urgentă, inclusiv în zone sensibile precum politica fiscală pentru corporaţii şi pentru populaţie, în timp ce restul ţărilor Uniunii Europene ar deveni "o confederaţie", iar numărul total de state membre ar creşte de la 27 la 35 în următorul deceniu, cu extindere accelerată spre exemplu în Balcani.
Franţa şi Germania se consideră coloana vertebrală a zonei euro şi promovează frecvent iniţiative respinse de celelalte state din blocul monetar. Ideea unei zone euro restrânse la ţările "de bază" se va confrunta probabil cu opoziţia puternică a Olandei şi, probabil, a Austriei, chiar dacă ambele state ar face parte din noul club exclusivist. Marea Britanie, singura mare economie din UE care a rămas în afara zonei euro, se opune de asemenea oricărei mişcări în direcţia unei Europe în două viteze, sau mai degrabă instituţionalizării unui proces care se derulează deja.
Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, a afirmat marţi, în timpul unui discurs la Strasbourg, că singurul model pentru viitor este o Europă cu două viteze, în care zona euro va avansa mai rapid decât toate cele 27 de ţări în ansamblu.
Discuţiile din ultima perioadă dintre oficiali de la Paris, Berlin şi Bruxelles au ridicat posibilitatea plecării unuia sau mai multor state din zona euro, în timp ce ţările rămase ar urma să insiste pe o integrare economică mai strânsă, inclusiv în privinţa politicii fiscale.
Oficialul citat a precizat că discuţiile au fost purtate "la nivel intelectual", fără să fie atinse aspecte operaţionale sau tehnice. Un reprezentant al ministerului francez al Finanţelor a declarat că nu se lucrează la niciun proiect de reducere a numărului de membri ai zonei euro. "Nu au fost discuţii între autorităţile franceze şi germane la niciun nivel privind reducerea mărimii zonei euro", a arătat el.
O "reorganizare radicală" a Uniunii Europene ar fi contestată de multe state membre. "Ar destrăma tot ceea ce au construit cu greu predecesorii noştri şi ar repudia tot ce au simbolizat în ultimii 60 de ani. Ar redesena harta geopolitică a Europei şi ar da naştere unor noi tensiuni. Ar putea fi într-adevăr sfârşitul Europei pe care o cunoaştem", a comentat un diplomat UE.
Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a avertizat la Berlin cu privire la costurile economice ale oricărei "dezbinări" în zona euro. Economia Germaniei s-ar contracta şi ar pierde un milion de locuri de muncă, crede Barroso. Oficialul consideră că orice efort pentru o mai strânsă integrare a politicii economice nu trebuie să vină cu preţul unor noi divergenţe între statele membre UE. "Nu poate exista pace şi prosperitate în Nordul sau în Vestul Europei dacă nu există pace şi prosperitate în Sud sau în Est", a arătat Barroso.
Ieşirea unei ţări din zona euro şi-a pierdut într-o oarecare măsură statutul de subiect tabu săptămâna trecută, la summit-ul G20 de la Cannes, unde cancelarul german Angela Merkel şi Sarkozy au afirmat practic că Grecia ar putea fi nevoită să renunţe la euro pentru a asigura stabilitatea pe termen lung a zonei euro. Însă cele mai recente discuţii dintre oficialii europeni indică o reevaluare mai fundamentală a proiectului monedei unice pus la punct acum 12 ani, inclusiv de care ţări şi de ce politici este nevoie pentru a avea o zonă euro solidă şi stabilă. În mare măsură, scopul ar fi reorganizarea blocului monetar pe baza principiilor care au stat la originea proiectului: ţări puternice, integrate din punct de vedere economic, care folosesc aceeaşi monedă. "În acest exerciţiu, vom aborda cu foarte multă seriozitate criteriile care vor fi folosite pentru integrarea şi aplicarea politicilor economice", a arătat sursa oficială europeană.
O înaltă sursă guvernamentală germană a declarat că se pune problema "curăţării" zonei euro pentru a o face mai puternică. "Tot euro i-aţi spune, dar cu mai puţine ţări. Nu vom putea vorbi cu o singură voce şi nu vom putea face decizii dure în zona euro, aşa cum arată astăzi. Nu poţi avea o ţară, un vot", a arătat el, criticând astfel procesul decizional greoi de la vârful UE, care a contribuit la agravarea crizei datoriilor de stat.
Merkel a reiterat totodată la Berlin apelul pentru modificarea Tratatului UE, afirmând că situaţia este atât de dificilă încât este nevoie de progrese urgente în acest sens. Germania consideră că modificarea Tratatului ar putea reprezenta o oportunitate de consolidare a integrării din zona euro şi are potenţialul să facă loc pentru schimbările necesare în structura blocului monetar.
Surse oficiale europene au declarat pentru Retuers că modificarea Tratatului va fi discutată oficial la un summit convocat la Bruxelles pe 9 decembrie, iar "conferinţa interguvernamentală", procesul prin care pot fi făcute schimbări, ar putea fi organizată anul viitor.
Viziunea lui Sarkozy despre o Europă în două viteze a devenit deja realitate din multe puncte de vedere, spre frustrarea unor state precum Polonia, care speră să se alăture zonei euro. Sursele oficiale vorbesc însă despre un proces oficial de creare a unei structuri cu două straturi, care să permită grupului mai mic de ţări să progreseze. Potrivit proiectului imaginat de preşedintele francez, zona euro s-ar îndrepta către o integrare economică urgentă, inclusiv în zone sensibile precum politica fiscală pentru corporaţii şi pentru populaţie, în timp ce restul ţărilor Uniunii Europene ar deveni "o confederaţie", iar numărul total de state membre ar creşte de la 27 la 35 în următorul deceniu, cu extindere accelerată spre exemplu în Balcani.
Franţa şi Germania se consideră coloana vertebrală a zonei euro şi promovează frecvent iniţiative respinse de celelalte state din blocul monetar. Ideea unei zone euro restrânse la ţările "de bază" se va confrunta probabil cu opoziţia puternică a Olandei şi, probabil, a Austriei, chiar dacă ambele state ar face parte din noul club exclusivist. Marea Britanie, singura mare economie din UE care a rămas în afara zonei euro, se opune de asemenea oricărei mişcări în direcţia unei Europe în două viteze, sau mai degrabă instituţionalizării unui proces care se derulează deja.
