Că Europa a intrat în zodia austerităţii e deja o realitate în ciuda criticilor aduse de economiştii care avertizează asupra pericolelor sociale şi politice. Statele europene au ales metode diferite să combată deficitele bugetare galopante: unele au mers pe reduceri de cheltuieli, altele pe majorări de taxe, altele au optat pentru o variantă combinatorie.
Înainte de decizia Curţii Constituţionale care a respins micşorarea pensiilor de stat, România se încadra în prima categorie. Planul B al Guvernului Boc face parte din a treia categorie, combinând reducerile salariale de 25% în sectorul bugetar cu o majorare de cinci procente a TVA.
La mărirea TVA au apelat şi alte state europene după ce criza din Grecia a ridicat semne de întrebare în legătură cu capabilitatea guvernelor de a evita incapacitatea de plată.
Grecia, Spania, Finlanda sau, mai recent, Marea Britanie toate au ridicat TVA ca să strângă bani în cuferele de stat. Între toate acestea, România e cea mai cu moţ: cea mai mare creştere a TVA din Europa anului 2010 şi cea mai bruscă.
Greciei, de exemplu, i-a bătut falimentul în poartă şi doar împrumutul de urgenţă din partea UE şi FMI l-au alungat, chiar dacă nu departe. Chiar şi aşa, guvernul socialistului Papandreou nu a împins TVA în vârful muntelui dintr-o singură sforţare. Spre deosebire de creşterea cu 5% a TVA în România, care va fi implementată de la 1 iulie dacă nu vor exista noi piedici legale sau legislative, în Grecia, taxa a crescut cu 4% şi în două tranşe, de la 19% la 21% în marie şi apoi la 23%. Noua TVA va fi aplicată în Grecia începând cu 1 iulie şi a fost anunţată în luna mai, în timp ce guvernul autohton vrea s-o aplice la o săptămână după ce a anunţat-o.
Tot de la 1 iulie intră în vigoare şi majorarea de TVA decisă de guvernul spaniol al lui Jose Zapatero. După un val de măsuri antirecesiune luate în ianuarie, Madridul a venit cu un set nou în luna mai. Printre acestea se numără şi majorarea TVA cu două procente, de la 16% la 18%. Finlanda – singura ţară europeană care s-a întors din recesiune după ce ieşise în 2009, şi Portugalia au optat să adauge un singur procent taxei pe valoarea adăugată.
Marea Britanie, la cârma căreia s-a instalat austerul lider al conservatorilor, David Cameron, a anunţat de asemenea creşterea TVA, o măsură surprinzătoare judecând după orientarea tradiţional liberală a guvernelor de pe Downing Street. Cameron a anunţat că taxa urmează să crească de la 17,5% la 20% şi majorarea se va aplica de-abia din 2011. Teoretic, şi Londra a mărit TVA cu 5%, pentru că în 2009 era de 15%, unde fusese coborâtă în 2008 de guvernul Brown pentru stimularea economiei, revenind la 17,5% la 1 ianuarie 2010.
Să recapitulăm: România măreşte TVA cu 5% din prima, Grecia cu 4% din două mişcări, Spania cu 2%, Portugalia cu 1%. Şi acum să introducem în ecuaţie şi cifra deficitului bugetar. România e la 7,36% şi speră – cu puţine şanse, spun analiştii, chiar şi dacă creşte TVA, să atingă ţinta de 6,8% în 2010, aşa cum a convenit cu FMI. Grecia avea în 2009 deficit de 13,6% din PIB şi visează la 8,1% în 2010 şi 7,6% în 2011. Spania, a plecat de la deficit de 11,2% în 2009 ca să ajungă în 2010 la 9,3%. Cu toate că are deficit mai mic, România are totuşi cea mai mare majorare de TVA şi mai şi reduce salariile bugetarilor.
În istoria foarte recentă a Europei, singura ţară care a propulsat în sus dintr-o mutare TVA cu 5 procente a fost Ungaria în 2009. Vorbim de o Ungarie căreia analiştii îi atribuiau, la momentul respectiv, soarta Islandei. Victorios în alegerile de anul acesta, premierul de centru-dreapta Viktor Orban promite însă reducerea TVA.
Majorările de TVA au fost implementate diferenţiat la nivelul Uniunii Europene în 2010 pentru că Uniunea nu a reuşit niciodată să armonizeze politicile fiscale ale statelor. Singurele norme comun aplicabile reglementează plafonul superior şi plafonul inferior al TVA şi datează din 1993, când a fost stabilită piaţa comună prin tratatul de la Maastricht. De aceea, taxa pe valoarea adăugată variază între aceste două praguri în toate cele 27 de state membre. Recent, TVA de 15% a existat doar în Marea Britanie pentru scurt timp. TVA maxim practică Suedia şi Danemarca, statele care asigură cel mai bine serviciile sociale ale „statului-providenţial”.
Înainte de decizia Curţii Constituţionale care a respins micşorarea pensiilor de stat, România se încadra în prima categorie. Planul B al Guvernului Boc face parte din a treia categorie, combinând reducerile salariale de 25% în sectorul bugetar cu o majorare de cinci procente a TVA.
La mărirea TVA au apelat şi alte state europene după ce criza din Grecia a ridicat semne de întrebare în legătură cu capabilitatea guvernelor de a evita incapacitatea de plată.
Grecia, Spania, Finlanda sau, mai recent, Marea Britanie toate au ridicat TVA ca să strângă bani în cuferele de stat. Între toate acestea, România e cea mai cu moţ: cea mai mare creştere a TVA din Europa anului 2010 şi cea mai bruscă.
Greciei, de exemplu, i-a bătut falimentul în poartă şi doar împrumutul de urgenţă din partea UE şi FMI l-au alungat, chiar dacă nu departe. Chiar şi aşa, guvernul socialistului Papandreou nu a împins TVA în vârful muntelui dintr-o singură sforţare. Spre deosebire de creşterea cu 5% a TVA în România, care va fi implementată de la 1 iulie dacă nu vor exista noi piedici legale sau legislative, în Grecia, taxa a crescut cu 4% şi în două tranşe, de la 19% la 21% în marie şi apoi la 23%. Noua TVA va fi aplicată în Grecia începând cu 1 iulie şi a fost anunţată în luna mai, în timp ce guvernul autohton vrea s-o aplice la o săptămână după ce a anunţat-o.
Tot de la 1 iulie intră în vigoare şi majorarea de TVA decisă de guvernul spaniol al lui Jose Zapatero. După un val de măsuri antirecesiune luate în ianuarie, Madridul a venit cu un set nou în luna mai. Printre acestea se numără şi majorarea TVA cu două procente, de la 16% la 18%. Finlanda – singura ţară europeană care s-a întors din recesiune după ce ieşise în 2009, şi Portugalia au optat să adauge un singur procent taxei pe valoarea adăugată.
Marea Britanie, la cârma căreia s-a instalat austerul lider al conservatorilor, David Cameron, a anunţat de asemenea creşterea TVA, o măsură surprinzătoare judecând după orientarea tradiţional liberală a guvernelor de pe Downing Street. Cameron a anunţat că taxa urmează să crească de la 17,5% la 20% şi majorarea se va aplica de-abia din 2011. Teoretic, şi Londra a mărit TVA cu 5%, pentru că în 2009 era de 15%, unde fusese coborâtă în 2008 de guvernul Brown pentru stimularea economiei, revenind la 17,5% la 1 ianuarie 2010.
Să recapitulăm: România măreşte TVA cu 5% din prima, Grecia cu 4% din două mişcări, Spania cu 2%, Portugalia cu 1%. Şi acum să introducem în ecuaţie şi cifra deficitului bugetar. România e la 7,36% şi speră – cu puţine şanse, spun analiştii, chiar şi dacă creşte TVA, să atingă ţinta de 6,8% în 2010, aşa cum a convenit cu FMI. Grecia avea în 2009 deficit de 13,6% din PIB şi visează la 8,1% în 2010 şi 7,6% în 2011. Spania, a plecat de la deficit de 11,2% în 2009 ca să ajungă în 2010 la 9,3%. Cu toate că are deficit mai mic, România are totuşi cea mai mare majorare de TVA şi mai şi reduce salariile bugetarilor.
În istoria foarte recentă a Europei, singura ţară care a propulsat în sus dintr-o mutare TVA cu 5 procente a fost Ungaria în 2009. Vorbim de o Ungarie căreia analiştii îi atribuiau, la momentul respectiv, soarta Islandei. Victorios în alegerile de anul acesta, premierul de centru-dreapta Viktor Orban promite însă reducerea TVA.
Majorările de TVA au fost implementate diferenţiat la nivelul Uniunii Europene în 2010 pentru că Uniunea nu a reuşit niciodată să armonizeze politicile fiscale ale statelor. Singurele norme comun aplicabile reglementează plafonul superior şi plafonul inferior al TVA şi datează din 1993, când a fost stabilită piaţa comună prin tratatul de la Maastricht. De aceea, taxa pe valoarea adăugată variază între aceste două praguri în toate cele 27 de state membre. Recent, TVA de 15% a existat doar în Marea Britanie pentru scurt timp. TVA maxim practică Suedia şi Danemarca, statele care asigură cel mai bine serviciile sociale ale „statului-providenţial”.
