Miniştrii europeni ai agriculturii şi Parlamentul European şi-au dat acordul pentru reforma Politicii Agricole Comune, care intră în vigoare în 2014, scrie RFI România. Artizanul reformei este comisarul european Dacian Cioloş.
Politica Agricolă Comună (PAC) îşi păstrează arhitectura de baza a celor două axe principale: subvenţiile directe şi dezvoltarea rurală.
PAC reprezintă 38% din bugetul UE pentru următorii şapte ani, fie 363 de miliarde de euro, din care 277.85 de miliarde pentru subvenţii. Acestea vor fi repartizate mai echitabil între noile şi vechile state membre, cele din urmă avînd acum un mare avantaj faţă de celelalte întrucât plăţile la hectar sunt cu mult mai mari. Pentru prima dată în istoria UE, un agricultor francez îşi va vedea astfel diminuată subvenţia în favoarea unui polonez sau a unui român. În 2019, toţi vor câştiga 75% din media actuală comunitară. Plăţile agricole sunt foarte diferite şi în interiorul aceluiaşi stat (este cazul Italiei şi al Spaniei) şi ele vor converge către 60% din media comunitară. Tinerii fermieri vor beneficia de o primă de instalare de 25% în plus la subvenţii în primii cinci ani. Fermierii mici vor fi şi ei încurajaţi.
Agricultura va fi şi mai ecologică fiindcă 30% din subvenţii vor fi legate de practici care ţin de ocrotirea mediului înconjurător. Acestea – variaţia culturilor, păşunile permanente şi stabilirea a între 5% şi 7% din teren ca zone de interes ecologic – au fost propuse de comisarul Cioloş şi ele pot fi înlocuite la nivel naţional cu practici echivalente dar măsurabile.
Conturile PAC vor fi mai echitabile şi fiindcă se va renunţa la practica prin care 80% din bani mergeau la 20% din beneficiari. Dacian Cioloş a propus ca marile exploatări să piardă până la 40% din actualele lor subvenţii. Problema rămâne însă deschisă întrucât face parte din cele legate de aprobarea bugetului UE 2014-2020, aflată în curs.
La fel, o listă vastă de beneficiari actuali ai PAC-ului care deţin terenuri dar nu practică cu adevarat agricultura va fi stabilită la nivel UE astfel încât aceştia să nu mai fie eligibili; vorbim aici despre cluburile de golf, aeroporturile, cluburile de pescuit şi altele.
În fine, dacă ultima reformă, cea din 2003, a adus marea noutate a decuplării subvenţiilor de producţie (pentru ca fermierii să producă pentru necesităţile reale ale pieţei şi nu pentru bani), această reformă recuplează o parte din plăţi. Ideea este de a da o mână de ajutor sectoarelor dificile, cum sunt creşterea ovinelor, sectorul carnei de vită, sectorul cultivării soiei (pentru a nu mai importa) şi sectorul sfeclei de zahar.
Ce se schimbă specific pentru România ?
În România, prin echilibrarea plăţilor est-vest , un agricultor va avea o plată de 195 de euro la hectar. Cu totul, între 2014 si 2020, UE alocă 18 miliarde de euro agricultorilor români, din care 11 miliarde în subvenţii (dublu faţă de până acum) şi 7 miliarde pentru dezvoltarea rurală. Tinerii fermieri vor fi încurajaţi să se instaleze întrucât România este una dintre ţările UE unde populaţia agricolă îmbătrâneşte îngrijorător. Schema micilor fermieri este menţinută, aceasta stabileşte o plată forfetară fixă pe fermă şi scuteşte atât administraţia cât şi beneficiarul de multă birocraţie.
