Analiza situaţiei de ansamblu a firmelor din România, la cinci ani după integrarea în Uniunea Europeană şi sub impactul crizei mondiale, dezvăluie o serie de inabilităţi şi vulnerabilităţi ale întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), care apar insuficient pregătite pentru a concura cu succes pe piaţa internă a Uniunii Europene.
Niciodată soarta redresării şi dezvoltării economice, atât în România, cât şi în Europa n-a depins mai mult ca în prezent, de evoluţia sectorului IMM. Aceasta, deoarece, în contextul actual, IMM-urile reprezintă factorul cel mai dinamic în dezvoltarea economică şi inserţia socială, prin potenţialul lor de competitivitate şi inovare şi prin capacitatea de a crea şi menţine locuri de muncă în societate, arată Raportul privind sectorul IMM din România, editat de Fundaţia Post-Privatizare.
Criză a avut un impact puternic şi asupra IMM-urilor din România şi a determinat stoparea evoluţiilor pozitive cunoscute în perioada 2000-2008, când expansiunea economică s-a bazat în principal pe investiţiile străine directe, care ulterior s-au restrâns drastic atunci când efectele crizei economice globale au fost resimţite de investitorii străini.
Actualmente, limitările IMM-urilor ce ţin atât de caracteristicile generale cât şi de particularităţile fiecărei clase de mărime sau sector de activitate au fost agravate în timpul crizei generalizate, întreprinderile româneşti fiind nevoite să evolueze într-un mediu economic neprietenos, caracterizat de dezechilibre structurale, de instabilitatea regimului fiscal. În plus, cum investiţiile străine s-au redus la maximum 2 miliarde de euro pe an, structura actuală a capitalului din sectorul bancar (80% capital străin) face ca acesta să fie extrem de reticent în a asigura finanţare firmelor mici.
Dependente mai ales de consumul intern al pieţei autohtone, IMM-urile au fost afectate de declinul sever al economiei naţionale. Complexul de dificultăţi survenite nu a putut fi compensat nici de fondurile europene disponibile pentru IMM-uri, gradul de utilizare al acestor finanţări fiind foarte redus, atât din cauza unui management administrativ defectuos, cât şi din lipsă de experienţa şi cunoştinţe a micilor întreprinzători în implementarea proiectelor europene la rigorile impuse de proceduri.
Contextul macroeconomic negativ s-a reflectat atât în performanţele IMM-urilor active economic, cât şi în evoluţia demografică negativă a afacerilor, înregistrată în perioada 2008-2012. Statisticile ONRC indică scăderea drastică în numai câţiva ani a acestui raport, de la un maxim de 4:1 în anul 2008 la un minim de 1:2 în 2010. Deşi a revenit, din 2011, la valori supraunitare în favoarea înmatriculărilor, situaţia demografică nu a mai cunoscut expansiunea din anii precedenţi crizei.
Prin amploarea şi durata acestui proces demografic cu conotaţii negative, sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii din România a fost puternic afectat, atât în ceea ce priveşte potenţialul antreprenorial cât şi baza de întreprinderi, şi aşa subdimensionată. Densitatea IMM-urilor din România este cu mult mai redusă faţă de media europeană, respectiv de 23 IMM-uri/1000 de locuitori comparativ cu 41 IMM-uri/ 1000 de locuitori în UE-27.
Cele mai multe afaceri iniţiate în 2012 au fost înmatriculate în Comerţ (29,2%) şi în Agricultură (16,5%), în timp ce numărul de înmatriculări din sectorul energetic s-a dublat faţă de anul 2011. Atractivitatea întreprinzătorilor pentru agricultură şi energie este explicabilă având în vedere potenţialul resurselor interne şi piaţa de desfacere autohtonă, cât şi politicile guvernamentale de sprijin financiar consistent, orientat în aceste domenii.
Distribuţia regională a noilor firme înmatriculate în 2012 este totuşi mai uniformă decât cea a IMM-urilor active economic. Cele mai multe startup-uri au fost înregistrate în anul 2012, în regiunea Bucureşti-Ilfov şi în regiunea Nord-Vest, respectiv în procent de 18% şi 16% din totalul pe ţară, iar cele mai puţine înmatriculări au fost în regiunile Vest şi Sud-Vest Oltenia cu procentaj egal, de 10%.
Soluţii pentru îmbunătăţirea accesului IMM-urilor la finanţare
IMM-urile au depins de-a lungul timpului de împrumuturile bancare, iar actualele restricţii provocate de criză pe piaţa creditelor bancare au un efect disproporţionat asupra IMM-urilor. În mod particular, microîntreprinderile şi firmele aflate în fazele iniţiale ale afacerii au şi mai mari dificultăţi în obţinerea creditelor, fiind practic excluşi de la finanţare.
Astfel, se impun eforturi suplimentare la nivel guvernamental pentru a depăşi deficitul din piaţa de capital, inclusiv prin explorarea unor soluţii alternative pentru startup-uri, ca şi pentru IMM-uri în general, inclusiv prin amendarea legislaţiei acolo unde este necesar, precum şi necesitatea simplificării legislaţiei fiscale pentru a stimula dezvoltarea mai accentuată a pieţelor financiare alternative, cum sunt, de exemplu, investiţiile efectuate de business angels.
Autorii raportului recomandă, de asemenea, utilizarea resurselor puse la dispoziţie de Fondurile Structurale pentru a crea scheme de sprijin pentru microfinanţare în conformitate cu priorităţile de investiţii ale Fondului Social European, respectiv ale Fondului European de Dezvoltare Regională. Se recomandă utilizarea întregului potenţial oferit de Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală pentru a asigura accesul la finanţarea antreprenoriatului, în special în fazele iniţiale ale afacerilor în agricultură (de exemplu, în cazul începerii activităţii de către tinerii fermieri) din zonele rurale în general, făcând apel la instrumentele financiare disponibile.
O altă măsură vizează reducerea costurilor legate de respectarea reglementărilor fiscale prin: adaptarea sistemului de administrare a taxelor; simplificarea declaraţiilor fiscale; facilitarea plăţii taxelor şi impozitelor prin utilizarea mijloacelor electronice; accelerarea implementării pieţei unice digitale; dar şi asigurarea unei coordonări fiscale, astfel încât, să se elimine posibilitatea dublei impuneri sau a altor practici fiscale cu efecte negative care afectează piaţa unică şi afacerile transfrontaliere sau investiţiile de capital de risc transfrontalier.
Serviciile dedicate startup-urilor ar trebui asigurate prin intermediul unor programe complete, care să integreze elemente esenţiale, aşa cum sunt: formarea în domeniul managementului, consilierea şi asistenţă pentru cercetare-dezvoltare, formarea de reţelele profesionale prin implicarea potenţialilor furnizori şi clienţi. De asemenea, multe idei noi ale întreprinderilor de succes îşi au originea în activităţi de cercetare-dezvoltare proprii, însă ele ar trebui să beneficieze mai mult de rezultatele sistemelor de cercetare, prin sprijin dedicat.
