Finanţările agricole se numără printre puţinele domenii în care business-ul bancar a crescut anul trecut, impulsul fiind dat de programele de finanţare cu fonduri europene. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) şi finanţarea activităţii curente au atras în 2012 cele mai mari sume. Faţă de alţi ani, însă, fermierii au fost cu mult mai atenţi, poate chiar reticenţi vis-a-vis de apelarea la credite. La CEC Bank, de exemplu, “cele mai accesate produse de către persoanele juridice au fost liniile de credit revolving, urmate de cele acordate în baza programelor naţionale de dezvoltare a agriculturii, creditele pentru accesarea de fonduri europene şi creditele de refinanţare”, susţin reprezentanţii băncii.
O dovadă a interesului agricultorilor români pentru PNDR este şi nivelul finanţărilor acordate de UniCredit Þiriac. De altfel, valoarea proiectelor eligibile aprobate din 2009 până în pezent s-a ridicat la nu mai puţin de circa 150 de milioane de euro. Cele mai multe finanţări s-au îndreptat spre măsurile 121, „Modernizarea exploataţiilor agricole” şi 123 „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere”. Valoarea medie a proiectelor pentru care banca a aprobat finanţări pe acest program a fost de 700.000 de euro.
Deşi finanţările agricole au avut un parcurs bun în 2012, criza continuă să se facă simţită, motiv pentru care şi apetitul investiţional al fermierilor a fost mai redus raport la anii anteriori. „Remarcăm că se accentuează orientarea fermierilor spre credite de finanţare a activităţii curente, în paralel cu o prudenţă semnificativ mai mare decât în anii precedenţi în ceea ce priveşte apetitul investiţional (excepţie făcând, desigur, proiectele cofinanţate din fonduri structurale)”, spune Adrian Lisandru, director comercial persoane juridice, BRD-Groupe Societe Generale.
Blocaje în accesarea fondurilor
Lipsa de garanţii, dar şi dimensiunile reduse ale fermelor, care nu au de multe ori capacitatea de a susţine un credit, sunt principalele motive care determină băncile să respingă solicitările de finanţare, potrivit reprezentanţilor acestora. „Garantarea creditelor acordate în agricultură continuă, în anumite situaţii, să reprezinte o provocare”, afirmă oficialii CEC Bank.
Majoritatea băncilor au încheiat parteneriate cu Fondul de Garantare a Creditului Rural şi Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, în baza cărora pot fi accesate garanţii de până la 80% din valoarea facilităţii de credit, în completarea garanţiilor proprii. Cu toate acestea mai sunt blocaje în sistemul de asigurare.
„Sistemul de asigurări este deficitar la capitolul decontare (perioade mari până la încasarea sumelor din despăgubiri), ceea ce conduce la blocaje financiare pentru societăţi şi implicit la dificultăţi în accesarea altor finanţări”, explică reprezentanţii CEC Bank.
O altă problemă care determină respingerea dosarelor de finanţare este capacitatea financiară redusă a celor care solicită creditele, şi care pune sub semnul întrebării posibilitatea de rambursare a banilor, afirmă oficialii UniCredit Þiriac.
Aceeaşi cauză a fost invocată şi de reprezentanţii BRD SocGen. Aceştia au explicat că una din cauzele de respingere a dosarelor de finanţare este „structura financiară modestă şi stadiul actual al fermelor din România, care se află, majoritatea, la începuturile unui proces evolutiv de aşezare pe principii comerciale. Este de remarcat însă trendul pozitiv al ultimilor ani, în care s-au intensificat comasarea loturilor şi extinderea suprafeţelor cultivate”, explică Adrian Lisandru, de la BRD.
Una peste alta, în ciuda dificultăţilor care intervin în acordarea creditelor agricole, pentru bănci, 2012 a fost un mai bun decât anul anterior. În cazul CEC Bank, de exemplu, în 2012 a crescut numărul de clienţi IMM-uri, în special datorită fondurilor europene, dar şi unor noi parteneriate, cum ar fi cele cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) şi Agenţia pentru implementarea proiectelor şi programelor pentru IMM-uri (AIPPMM).
O cheie a creşterii liniei de business a fost oferirea unui pachet complet pentru acest tip de finanţări, respectiv credite punte, credite de investiţii şi linii de credit pentru investitiţii. Potrivit reprezentanţilor CEC Bank, „clienţii au acordat o mai mare atenţie costurilor totale şi au pus accent pe pachete de finanţare care să includă toate produsele băncii”.
Şi UniCredit Þiriac şi BRD SocGen şi-au crescut business-urile pe acest segment. La BRD, soldul creditelor a crescut cu 300 de milioane de lei în primele zece luni din 2012, până la 1,1 miliarde de lei. Unicredit Þiriac a aprobat din 2009 şi până acum peste 500 de milioane de euro pentru proiecte cu finanţare nerambursabilă, inclusiv facilităţi aprobate pentru emiterea scrisorilor de confort. Majoritatea băncilor care finanţează domeniul agricol au o paletă largă de oferte, care se adresează atât exploataţiilor familiale ,dar şi celor de dimensiuni foarte mari.
Sprijin pentru întocmirea de proiecte
CEC Bank este una din băncile care sprijină fermierii în întocmirea dosarelor de finanţare. „Încercăm să oferim consiliere financiară şi să-i sprijinim pe clienţi să încadreze ideea de proiect într-unul dintre domeniile de finanţare aprobate de CE. În acest sens, CEC Bank a lansat „Birourile de Fonduri Europene”, care s-au deschis la mijlocul anului 2010 în întreaga ţară”, susţin reprezentanţii băncii.
Totodată, BRD are în fiecare judeţ specialişti cu experienţă în analizarea nevoilor de finanţare ale unui fermier, care pot oferi sprijin pentru completarea unui dosar de finanţare „atât în ceea priveşte partea financiară (cantitativă) cât si zona nefinanciară (calitativă)”. La UniCredit Þiriac, în cadrul sucursalelor există manageri de vânzări care pot oferi informaţii pentru beneficiarii interesaţi de aceste tipuri de proiecte.
Cele mai întânite greşeli la proiectele de finanţare
România a atras, până la sfârşitul lui 2012, peste 4,39 miliarde de euro din fondurile europene destinate dezvoltării rurale, ceea ce reprezintă un grad de absorbţie de aproximativ 44% din suma totală alocată prin PNDR 2007 – 2013, potrivit datelor furnizate de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP).
Procentul ar fi fost însă cu mult mai mare dacă solicitanţii de fonduri ar întocmi mai bine proiectele de finanţare. Reprezentanţii agenţiei susţin că cele mai întâlnite greşeli sunt legate de “neglijarea banilor necesari pentru derularea proiectului sau a aspectului de implicare totală în proiect”. În plus, solicitanţii trebuie să aibă în vedere o abordare economică a proiectului. Mai precis, să găsească o idee viabilă de afacere, să identifice pia?a de desfacere şi să se informeze cu privire la concurenţă.
Nu în ultimul rând, este necesar să fie atenţi la costurile de funcţionare şi fluxul de numerar, precum şi la asigurarea cofinanţării private. Cât despre avize, partea cea mai „birocratică”, trebuie să ţină cont că acestea necesită timp, iar unele avize, inclusiv negaţiile, trebuie luate chiar dacă nu fac obiectul investiţiei. În ce priveşte terenurile şi clădirile, cele mai multe neconformităţi vizează dreptul de proprietate vs. dreptul de folosinţă sau cadastrul şi intabularea.
