Problemele din Europa sunt ecouri ale crizei din Asia de Est din 1997 şi 1998. Teama de insolvenţă a pus stăpânire pe Bangkok şi s-a extins la Jakarta, Seul şi Kuala Lumpur, declanşând proteste aprinse şi alungând investitorii. Valoarea totală a pieţei de capital thailandeze a scăzut la 30 miliarde dolari - mai puţin decât capitalizarea de piaţă a Chrysler, scrie Ruchir Sharma, şef pentru pieţe emergente şi macro globale la Morgan Stanley Investment Management, autorul comentariului publicat de Financial Times.
Astăzi, cel puţin în termenii pieţei de capital, Europa periferică are o soartă similară. La 42 de miliarde de dolari, capitalizarea totală a pieţei din Grecia este mai mică decât a lanţului de magazine tip discount din SUA, Costco. Aceeaşi aritmetică de bază se aplică şi în Irlanda, Spania, Portugalia şi chiar Italia, unde piaţa de capital are acum o valoare totală aproximativ similară cu a Apple.
Ideea nu este de a discredita Europa, ci exact opusul, precizează analistul. Există valoare în multe dintre aceste pieţe. După ce au atins partea de jos în 1998, pieţele de capital din Asia de Est au crescut de zece ori în termeni de dolari, marcând acel an drept o oportunitate de cumpărare uriaşă. Întrebarea este dacă Europa periferică se află într-un punct de inflexiune similar.
În termeni statistici, pieţele periferice europene au depăşit minimele tipice ale crizelor regionale din America Latină în anii 1990. În medie, declinul maxim pe piaţa de capital a fost de 85% în ţara în care a început criza şi 65% în regiune ca întreg. Piaţa Greciei, unde a început criza din zona euro, a scăzut cu 90%, la cel mai scăzut punct al său, în timp ce declinul mediu pentru Europa periferică a fost de 70%.
Dar criza asiatică are mai mult decât doar ecouri statistice în zona euro de astăzi. În scopul de a apărea drept locuri mai sigure de creditare şi investire, ambele regiuni au fixat ratele de schimb - Asia sub formă de monede raportate la dolar iar Europa periferică prin euro. Planul a funcţionat aproape prea bine, afirmă autorul analizei. În contextul în care ratele dobânzilor au scăzut, localnicii au împrumutat pentru a face cumpărături, construi case şi ridica fabrici. Excesul datoriei a condus conturile curente la deficit, suscitând temeri cu privire la cum îşi vor plăti datoriile. Când îndoielile au atins apogeul într-o ţară - Thailanda în Asia, Grecia în Europa - contagiunea s-a răspândit.
Comparativ cu tendinţa de creştere a PIB-ului în deceniul anterior crizei, PIB-ul Greciei este acum cu 28% mai mic decât era de aşteptat, similar Thailandei, care, la minimul ei a fost de 30% sub tendinţă. Irlanda este la fel de grav afectată ca Indonezia, în timp ce Spania, cu 16% sub tendinţă, stă cu 3 puncte procentuale mai rău decât Malayezia.
Diferenţa mare este viteza de recuperare: Asia şi-a depăşit producţia din perioada premergătoare crizei în patru ani, dar Europa nu. Care este motivul? Pentru că Asia a renunţat pur şi simplu la raportarea la dolar iar monedele din regiune s-au prăbuşit, exporturile din Asia au devenit mai competitive, ceea ce a dus la redresare. Asia a avut totodată avantajul de a se redresa într-o perioadă de creştere globală puternică. Europa periferică nu are un astfel de ''vânt din spate'' global şi nu poate abandona pur şi simplu euro. Regiunea poate redobândi competitivitatea numai prin tolerarea unui colaps al salariilor şi locurilor de muncă. Acest proces este lent şi dificil, în opinia analistului.
Experienţa din Asia arată că unul dintre cele mai puternice semnale de redresare în ţări devastate de criză este revenirea contului curent la excedent. Acesta este punctul în care economia este generatoare de venituri pentru a achita datoriile externe. La începutul anului 1998 - când experţii avertizau că problemele Asiei de Est erau o ameninţare la adresa economiei globale - sfârşitul era previzibil deoarece soldurile de cont curent au revenit la excedent.
Europa periferică se apropie de acelaşi punct. Spania, Portugalia, Grecia şi Italia sunt pe cale să treacă la excedent de cont curent anul viitor. Europa face totodată ajustările necesare dureroase în materie de costuri ale forţei de muncă. Măsurate de la vârfurile recente, costurile salariale unitare au scăzut cu aproximativ 7% în Spania, Portugalia şi Grecia. ''Starul'' este însă Irlanda, unde o scădere cu 17 puncte procentuale a creat primul excedent de cont curent din Europa periferică la 9% din PIB. Costurile unitare ale forţei de muncă au scăzut cu 18% de la vârful lor.
În Asia, cele mai dure reformatoare, şi anume Indonezia şi Coreea de Sud, s-au bucurat de cele mai puternice redresări. Există semne că la fel se va întâmpla şi în Europa, cu Irlanda singura economie periferică pe cale de a avea creştere pozitivă a PIB-ului în acest an.
Redresarea din Europa va veni, ţine să sublinieze semnatarul articolului. Un mod de a gândi despre viitorul Europei este de a cugeta la această întrebare: poate Italia valora nu mai mult decât Apple?
