AGERPRES: Toată lumea se aştepta, chiar şi la sosirea misiunii FMI la Bucureşti, că România urma să tragă ultima tranşă a împrumutului de la FMI. Ce a determinat această schimbare extrem de bruscă, dat fiind că după nici trei săptămâni, România a decis că nu mai are nevoie de ultima tranşă, în valoare de aproximativ un miliard de euro?
Jeffrey Franks: Am avut periodic discuţii cu Banca Naţională a României asupra necesităţii de a trage ultima tranşă, dat fiind că mai multe ţări din regiune au decis să nu mai acceseze ultimele tranşe din programele pe care le aveau cu FMI. Aşa s-a întâmplat în Ungaria, în Serbia, deci nu este ceva neobişnuit. BNR a făcut o evaluare a rezervelor sale şi pentru că măsurile politice foarte dure adoptate în 2010 păreau să dea rezultate, Banca Centrală a considerat că era mai prudent să lase banii la Washington.
A: Şi totuşi, cum vă explicaţi faptul că BNR nu a făcut această evaluare până la sosirea misiunii FMI la Bucureşti?
JF: Asta ar fi o întrebare bună pentru BNR, dar reţineţi că nu a fost pentru prima oară că am vorbit cu responsabilii Băncii Centrale despre posibilitatea de a transfera programul în curs într-o formulă preventivă. În trecut, când am discutat acest subiect, am ajuns la concluzia că era mai bine pentru România să mai ia o tranşă şi apoi să vedem cum evoluează lucrurile.
A: Ce mai urmează acum pentru finalizarea Acordului aflat în derulare?
JFs: Trebuie să supunem Consiliului Director această ultimă evaluare şi cred că există şanse foarte mari ca ea să fie aprobată, Acordul să fie încheiat şi să înceapă următorul. Voi recomanda aprobarea raportului deoarece au fost îndeplinite condiţiile din Acordul Stand-By.
A: Care ar fi diferenţele dintre situaţia economiei româneşti de acum şi cea de la data întocmirii precedentului raport?
JF: În numai o lună şi jumătate, situaţia economiei româneşti s-a schimbat radical. Vedem semnale din ce în ce mai puternice că începe procesul de creştere economică. Deşi creşterea este încă slabă, ea începe să se manifeste.
Cea mai mare deosebire dintre situaţia din decembrie şi cea de acum este că guvernul a aprobat o serie de măsuri dificile, care trebuiau să fie luate înainte de raportul de evaluare şi pentru că aceste măsuri au fost luate, încrederea în economia românească a crescut, ceea ce se vede în atitudinea investitorilor străini, în nivelul riscului de ţară al României şi chiar şi în diminuarea 'vacarmului' politic.
A: Pentru că v-aţi referit la măsurile dificile aprobate de guvern, v-aş ruga să ne spuneţi de ce a fost acum nevoie, pentru prima oară de când FMI are misiuni de evaluare în România, să vă întâlniţi cu ministrul Justiţiei?
JF: Programul care se încheie a fost concentrat puternic pe reducerea deficitului bugetar şi pe adoptarea măsurilor care duc, în timp, la diminuarea acestui deficit. Mă refer la reforma sistemului de pensii, a sistemului unitar de salarizare în sectorul public, la legea responsabilităţii fiscale. Noul program are o perspectivă mai îndelungată, cum ar fi stabilirea reformelor economice necesare pentru impulsionarea creşterii economice. Unul dintre domeniile asupra căruia am vrut să avem o serie de discuţii a fost cel privind eventualele bariere legislative care ar putea afecta creşterea economică. Nu este o zonă specifică FMI, ci mai degrabă UE şi BM, dar am vrut să avem o întrevedere pentru a discuta aceste subiecte.
A: Întâlnirea cu ministrul Justiţiei a reflectat şi o anume iritare a FMI faţă de intervenţia sistemului juridic în aplicarea unor reforme economice?
JF: Nu este de competenţa mea să judec sistemul juridic românesc, dar ceea ce trebuie să facem este să ne asigurăm că există politicile economice corecte care pot ajuta guvernul să avanseze pe calea reformelor.
A: Reformele aplicate în România au fost de multe ori considerate a fi fost mai dure decât cele din Grecia. Era această duritate necesară?
JF: Þările care au avut dezechilibre mai mari la începutul crizei mondiale a trebuit să facă şi ajustări mai dure. În România, la începutul crizei au existat deficite substanţiale, atât cel bugetar, cât şi cel de cont curent şi, ca atare, a fost necesar să se facă mai multe eforturi decât în alte ţări. În cadrul regiunii din care face, România nu a fost ţara în care s-au făcut cele mai dure ajustări. Şocul a fost mult mai mare în Ucraina şi în ţările baltice.
În Grecia au fost făcute anul aceste reforme foarte dure, dar să nu uităm că Grecia abia începe procesul de reformă, în timp ce România face aceste reforme de doi ani, iar în 2011, 2012 şi 2013, când România a ieşit din criză, Grecia mai are încă multe de făcut. Aceasta a fost diferenţa.
A: Uneori, duritatea reformelor pune FMI într-o poziţie de ţap ispăşitor, acuzat că a dictat una sau alta dintre măsuri.
JF: Asta se întâmplă în numeroase ţări. Este o poziţie cu care ne-am obişnuit şi nu îmi pasă cine este acuzat, atâta timp cât politicile se schimbă în sensul corect.
A: Şi consideraţi că politicile s-au schimbat aşa cum trebuia în România?
JF: Cred că da, dacă ne uităm că deficitul bugetar s-a redus substanţial, iar anul trecut a scăzut la 6,5%, când ţinta era de 6,8%, va fi circa 4,4% anul acesta şi se pare că suntem pe calea cea bună pentru a avea un deficit de 3% anul viitor, ceea ce este o realizare extrem de importantă. Sectorul financiar, care ar fi putut intra în criză, a evitat acest lucru, băncile străine nu şi-au retras capitalul din România, dobânzile scad, cursul de schimb s-a stabilizat, deci sunt multe rezultate pozitive.
A: În raportul prezentat Boardului FMI în ianuarie, autorii se arătau îngrijoraţi de posibila evoluţie a situaţiei băncilor mici din România. Ce opinie aveţi acum despre acest subiect?
JF: Nu aş vrea să vorbesc despre o categorie sau alta de bănci, toate trebuie să fie supravegheate. Dar nimeni nu vrea ca o problemă dintr-o bancă mică să genereze nervozitate faţă de întregul sistem bancar. Deci, chiar dacă băncile mici nu au o importanţă sistemică, este bine ca ele să fie ţinute sub control.
A: Dacă tot am ajuns la subiectul băncilor, ce opinie aveţi acum despre necesitatea continuării Iniţiativei de la Viena?
JF: Am avut discuţii cu băncile care au luat parte la Iniţiativa de la Viena şi ele cred că e bine ca acest acord să fie continuat. Am vorbit şi cu BNR, care şi ea este de părere că ar trebui prelungit acordul. Este limpede că nu mai sunt aceleaşi condiţii ca atunci când s-a născut această Iniţiativă, dar dacă participanţii cred că ea este oportună, de ce să nu o continuăm? Cele mai multe bănci consideră că procesul început la Viena este util, independent chiar de ţintele de expunere în România. Sincer vorbind, cred că unora dintre bănci le convine să aibă aceste ţinte de expunere pentru că astfel dau măsura ataşamentului lor faţă de România. Este o ocazie să îşi prezinte public acest ataşament şi decizia de a rămâne în România.
A: Dacă România ar fi confruntată cu o situaţie specială, în condiţiile noului Acord cu FMI şi CE ar trebui să acceseze şi suma de 3,6 miliarde de euro de la FMI, şi cea de 1,4 miliarde de le UE, sau poate alege numai unul dintre pachete?
JF: Mă aştept ca ambii finanţatori să acţioneze în paralel şi să ofere tratamente similare, dar acesta este primul caz în care UE are un acord de tip preventiv împreună cu FMI. Am avut împreună scheme de finanţare, dar niciodată un acord preventiv.
A: În cadrul noului acord, există posibilitatea ca o parte din suma totală să poată fi accesată de BNR şi o alta de MFP? Există anumite plafoane?
JF: În acordul nostru este normal ca toţi banii să meargă la BNR. Am făcut excepţie la două dintre tranşele de împrumut din precedentul acord, dar nu este procedura normală pentru FMI. Estimările sunt ca, în situaţii excepţionale, toată suma din noul acord (3,6 miliarde euro - n.r.) să meargă la BNR. Aşa cum procedura normală pentru Comisia Europeană este ca toţii banii (1,4 miliarde de euro - n.r.) să meargă la MFP.
A: În ce condiţii ar putea fi redusă, până la finele anului, fiscalitatea pe forţa de muncă?
JF: Nu sunt expert în piaţa muncii din România, dar aş spune că provocarea pentru piaţa muncii este să devină flexibilă şi să asigure o creştere a productivităţii. Muncitorii trebuie să fie bine instruiţi şi să devină astfel mai productivi.
Toate aceste sunt foarte importante pentru că, mai devreme sau mai târziu, România va intra în Zona Euro, iar acolo, dacă ai probleme de productivitate, nu-ţi poţi compensa moneda naţională. De aceea trebuie să aveţi o piaţă a muncii flexibilă, care să asigure creştere rapidă şi competitivitate.
Dificultatea constă în a aduce munca informală în domeniul formal, iar protecţia socială pentru angajaţi trebuie să fie asigurată. De asemenea, forţa de muncă trebuie să poată fi folosită eficient, prin mutarea mai uşoară de la un loc de muncă la altul.
A: În aceste condiţii, FMI a cerut schimbarea Codului Muncii?
JF: Aceasta a fost o iniţiativă a guvernului, nu a fost de loc o cerere din partea FMI.
A: Pentru că v-aţi referit la Zona Euro, credeţi că există pericole de contagiune pentru România?
JF: Până acum, nu prea au fost cazuri de contagiune din ţările din Zona Euro în România, dar trebuie să fim precauţi şi de aceea este necesar acest Acord preventiv. Este o poliţă de asigurare împotriva unor dificultăţi ce ar putea să apară în viitor. Şi tocmai de aceea nu vă puteţi relaxa politicile, considerând că a trecut criza din România. Trebuie să vă asiguraţi că nu sunteţi vulnerabili, tocmai pentru că există primejdii la orizont.
A: În cadrul ajustărilor necesare, problema eliminării arieratelor devine stringentă pe măsură ce se apropie trecerea de la metoda de calcul al deficitului în cash la cea ESA. Închiderea societăţilor de stat care generează arierate devine astfel cea mai rapidă metodă de reducere a arieratelor?
JF: Nu cred că schimbarea metodei de calcul este cea mai stringentă problemă. Problema este să găseşti cea mai bună metodă de a aborda fiecare întreprindere.
A: Aţi avut mai multe întâlniri la MFP pe tema datoriei publice şi a strategiei de finanţare a României. FMI a recomandat României să se împrumute în acest an o anumită sumă de pe pieţele externe de capital?
JF: Ceea ce am făcut a fost să analizăm profilul financiar al României cu Departamentul de Trezorerie, să ne asigurăm că finanţarea este adecvată, că sistemul lucrează bine şi permite un acces bun pe pieţele financiare. Nu îi spunem d-lui Drăgoi (secretarul de stat în MFP responsabil pe probleme de trezorerie - n.r.) cât să se împrumute România pe o piaţă sau pe alta. Este o decizie a experţilor în domeniu. Noi doar vrem să ne asigurăm că România are un acces adecvat la finanţare şi că se poate finanţa singură în modul cel mai eficient. Au fost făcuţi paşi buni în ultimele luni în acest sens. A fost extinsă curba randamentelor la împrumuturile pe piaţa internă, iar ratele dobânzii au scăzut sub 7%.
A: Având în vedere tot ce ne-aţi spus, este România o poveste de succes pentru FMI?
JF: Cred că a fost un succes important. Economia s-a stabilizat, riscurile s-au redus, tranşele au fost eliberate, iar România şi-a realizat obiectivele. În viitorul program, trebuie să valorificăm aceste succese, pentru a trece de la stabilizarea economiei, la creşterea economică.
A: Veţi reveni aici după ce nu veţi mai fi şeful misiunii pentru România?
JF: Mi-ar plăcea foarte mult să vin ca turist, fără să mai muncesc 12-14 ore pe zi. M-aş duce să vizitez mânăstirile din Bucovina, pe care nu am avut prilejul să le văd, dat fiind că acestea sunt atât de departe de Bucureşti.
