Un studiu al companiei de cercetare Marketline estimează valoarea pieţei mondiale a utilajelor agricole la peste 60 miliarde dolari, cu perspective puternice de creştere la 100 miliarde dolari în 2016, datorită Asiei şi Europei. China şi India sunt pieţe esenţiale ca volum, graţie subvenţiilor guvernamentale care permit multor fermieri să îşi cumpere pentru prima oară tractoare şi mici maşini agricole.
Ca evoluţie, 2009 şi 2010 au fost ani dificili şi achiziţiile de utilaje au fost afectate de criză, dar ulterior vânzările şi-au revenit. Pentru anul în curs cele mai optimiste prognoze sunt pentru America Latină (avans de circa 20% a pieţei), în timp ce Europa va fi pe minus şi din cauza primăverii foarte ploioase care a afectat planurile fermierilor.
Pe plan mondial predomină tractoarele având sub 50 CP, impulsionate de creşterea din India unde se vând în volume mari tractoare Mahindra. În schimb, Europa alege tractoare de peste 50 CP, acestea reprezentând trei sferturi din piaţă. În pieţele cu tradiţie tendinţa este să se vândă tractoare cu putere mai mare, în timp ce în pieţele unde fermierii au venituri mai mici predomină tractoarele cu preţuri de intrare în gamă.
AEA, Asociaţia Industriei Agricole din Marea Britanie, notează într-o analiză că piaţa mondială a utilajelor agricole este afectată de doi mari factori: condiţiile climaterice şi politica.
În ani secetoşi precum 2006, 2007 şi 2010 au existat interdicţii la export, iar preţul cerealelor a crescut. În medie, preţurile sunt mai mari decât acum câţiva ani din cauza creşterii populaţiei şi a previziunilor ce indică o nevoie tot mai mare de alimente.
Şi factorul politic influenţează vânzarea de maşini agricole în funcţie de subvenţiile acordate şi de programele de susţinere a agriculturii desfăşurate. În unele ţări măsurile dure de austeritate au afectat şi fermierii, iar desele schimbări legislative au indus confuzie în piaţă.
Agricultura României în cifre
În România există 3,9 milioane de exploataţii agricole, ceea ce reprezintă o treime din totalul exploataţiilor din UE. Particularitatea în cazul României este că trei sferturi dintre acestea sunt foarte mici (sub două hectare), media suprafeţelor agricole mici în UE fiind de 49% din total exploataţii (conform datelor Eurostat).
Fermele mari - de peste 100 ha - au o pondere nesemnificativă, de 0,3% din totalul exploataţiilor din România (13.700 din 3,9 milioane), media UE fiind net mai mare, 2,7%. În agricultură lucrează aproximativ 30% din populaţia ţării, iar sectorul este unul vulnerabil, producţia depinzând în fiecare an de condiţiile meteorologice. Datele Eurostat relevă faptul că suprafaţa medie a unei exploataţii agricole este de 3,4 ha în România, departe de cifrele din Marea Britanie (90 ha) şi Cehia (152 ha).
Deşi suprafaţa medie a unei exploataţii este mică în ţara noastră, cele peste 100 ha au o pondere importantă, deţinând peste 40% din terenul agricol.
În România, statisticile privind maşinile agricole indică un parc auto de peste 600.000 de unităţi, cifra care include tractoare, pluguri şi remorci. Datele Ministerului Agriculturii indică faptul că peste două treimi dintre utilaje au durata de funcţionare normală depăşită. În ceea ce priveşte vânzările anuale de utilaje noi, cele cumulate la partea de tractoare, combine agricole şi secerători totalizează 3.000 de unităţi, în timp ce în pieţele mari din Vest se ajunge la zeci de mii pe an.
Spre deosebire de autoturisme, preţul maşinilor şi utilajelor agricole este rar afişat pe site-urile de specialitate sau în cataloage. În puţinele locuri unde sunt menţionate au doar caracter orientativ, iar pe cele mai multe site-uri de vânzări de utilaje noi, vizitatorii sunt invitaţi să ceară broşura pentru a le afla. Şi în cazul anunţurilor second-hand există situaţii în care nu este menţionat preţul, ci doar informaţia că acesta este negociabil.
Un alt aspect este faptul că, fiind vorba de un domeniu care se bazează pe finanţări din fonduri europene, se caută moduri de a reduce contribuţia proprie a fermierului în cofinanţare, mai ales în cazul unor proiecte foarte mari.
Tractoare
Parcul naţional este de 184.000 de unităţi, cele mai multe fiind în judeţe cu tradiţie agricole, precum Bihor, Timiş şi Teleorman. 73% dintre tractoare au durata normală de funcţionare depăşită, iar cele mai mari procente sunt în judeţele Teleorman, Suceava, Ilfov, Mehedinţi, Maramureş şi Botoşani (nouă din zece tractoare). 30% dintre tractoare sunt mai vechi de 20 de ani.
Cele mai cunoscute mărci sunt John Deere, New Holland, Fendt, Claas, Landini, Kubota, Massey Ferguson, Case, Zetor şi Belarus, iar cele mai scumpe tractoare au 600 CP şi costă peste 250.000 euro+TVA. Aceste tractoare sunt cumpărate de fermele foarte mari. Cele mai vândute sunt tractoarele al căror preţ se încadrează în intervalul 30-50.000 euro şi au motoare de 60-85 CP.
Fermele cu suprafaţa de peste 100 ha achiziţionează şi tractoare de peste 120 CP, ale căror preţuri pot depăşi 60.000 euro, în funcţie de marcă. Agricultorii cu fonduri limitate şi suprafeţe mai mici cumpără tractoare având sub 45-50 CP, ale căror preţuri sunt în intervalul 13-20.000 euro. Cele mai ieftine tractoare costă sub 10.000 euro, însă sunt mai potrivite pentru grădinărit. Piaţa de tractoare noi este de sub 2.000 de unităţi/an.
În afară de mărcile consacrate, pe piaţa au intrat şi mărci care se adresează clienţilor cu posibilităţi financiare reduse. În oferte există tractoare de 45-50 CP cu preţuri sub 10.000 euro şi tractoare de 100 CP cu preţuri începând cu 25.000 euro.
Preţul diferă şi în funcţie de capacitatea de ridicare ce poate varia mult, iar la tractor pot fi adăugate implementuri pentru diverse munci agricole. Pot fi ataşate diverse tipuri de greble, discuri, scarificatoare, tocători, grape, burghiuri, freze, încărcătoare posterioare sau lame de zăpadă. Preţurile acestor opţionale pornesc de la 1.000 euro şi pot depăşi 3.000 euro.
Semănători
Semănătorile sunt impărţite în două categorii şi pot fi tractate sau auto-propulsate: liniare - utilizate pentru semănatul unor seminţe mici, precum grâul şi orzul; de precizie - folosite pentru seminţe mai mari, precum fasole, floarea-soarelui şi porumb, au o distanţă mai mare între discuri.
Parcul total este de 75.000 de unităţi, cu repartizare aproape egală între cele pentru plante paioase (grâu, orz, secară) şi cele prăşitoare (porumb, sfeclă, floarea-soarelui, soia). Un sfert din parcul auto e concentrat în patru judeţe: Dolj, Giurgiu, Timiş, Teleorman. Semănătorile pentru plante prăşitoare costă şi sub 10.000 de euro, cele de păioase costă între 15.000 şi 30.000 euro în versiunile cel mai des întâlnite, cu şase rânduri. Cele mai ieftine sunt pe două rânduri, cele mai scumpe au peste 40 de rânduri şi costă 300.000 euro. Fermierii care deţin sub 10 ha nu îşi permit semănători, însă pentru agricultorii cu peste 50 ha sunt absolut necesare.
Semănătorile mai scumpe au cadru telescopic dublu, spaţiere reglabilă şi posibilitatea de a plia cadrul pentru ca utilajul să ocupe mai puţin spaţiu. Modelele mai scumpe pot fi achiziţionate doar de fermele foarte mari, de peste 1.000 de hectare, iar cele mici, sub 50 de hectare rar au semănători performante.
Combine
Datele oficiale arată că în ţară sunt 24.000 de combine de păioase, 70% dintre ele având durata de funcţionare depăsită. Judeţele Dolj, Teleorman şi Timiş au cel mai mare număr de unităţi.
Combinele, utilizate la operaţiuni precum seceriş, legare şi treierare, sunt echipate cu capete detaşabile proiectate diferit în funcţie de culturile de cereale. Utilajul taie cu o serie de pistoane cu cuţite şi dispune de un tambur rotativ din metal pentru formarea baloţilor de paie.
Combinele de recoltat ultra-performante costă mai mult de 350.000 de euro şi au peste 550 CP, iar cele mai ieftine costă sub 50.000 euro şi au motoare de circa 200 CP. Preţul variază în funcţie de multe caracteristici: volumul silozului pentru cereale, înălţimea de descarcare, viteza de lucru şi viteza de deplasare. Fiind utilaje scumpe, combinele sunt în foarte puţine cazuri prezente la ferme de sub 30 ha, însă la cele de peste 100 ha acestea există, o parte din companii achiziţionând utilajele în ultimii ani.
Maşini de erbicidat şi stropit
Parcul total este de peste 22.000 de unităţi, cele mai multe fiind în Giurgiu, Timiş şi Dâmboviţa. Preţul maxim poate ajunge la 250.000 euro, însă, în funcţie de performanţă, există şi modele de câteva mii de euro. Factorii care influenţează preţurile pulverizatoarelor sunt productivitatea, lărgimea presei, puterea motorului, capacitatea rezervorului, numărul de axe şi echipamentele suplimentare disponibile.
O categorie distinctă o reprezintă maşinile de erbicidat tractate şi purtate. La cele tractate preţurile pot atinge 50.000 euro, dar se găsesc şi modele mai accesibile, cu preţuri sub 10.000 euro. Cele purtate sunt mult mai ieftine, chiar şi sub 1.500 euro, diferenţele fiind date de brand, de volumul rezervorului şi lărgimea presei.
Incărcătoare
Incărcătoarele telescopice sunt folosite la transportul fânului, gunoaielor şi a diverselor materiale, iar preţul variază în funcţie de brand, înălţimea de ridicare şi capacitatea de ridicare. Cele mai ieftine costă sub 10.000 de euro şi au o înălţime de ridicare de 6 metri. Există şi modele de peste 150.000 euro, însă înălţimea de ridicare este de 25 metri.
Incărcătoare frontale sunt folosite la încărcarea/descărcarea de cereale, rădăcinoase (cartofi, sfecla etc.), gunoi de grajd, îngraşăminte agricole şi resturi menajere. Unele au în echiparea standard o cupă specială, la altele aceasta poate fi adăugată.
Segmentul se caracterizează prin diversitate atât în ceea ce priveşte caracteristicile cât şi preţul, mai ales că cele mai sofisticate modele costă peste jumătate de milion de euro. Totusi, în oferte există şi modele noi în palierul 10.000 - 30.000 euro, diferenţele fiind în funcţie de înălţimea de descărcare, volumul cupei, dotările din cabină şi puterea motorului.
Pluguri
Parcul de pluguri înregistrate este de 147.000, cele mai multe fiind în Timiş, Bihor şi Dolj. Cele mai scumpe costă chiar şi 50.000 euro, au o lărgime a presei de peste 2,5 metri şi opt corpuri. Cele mai ieftine au preţul de câteva sute de euro, însă cu o lărgime de jumătate de metru şi doar două unităţi.
Remorci
Parcul total de remorci-tractor este de 82.000 de unităţi, cele mai multe fiind în Timiş, Bihor şi Arad. Cele mai complexe remorci agricole costă peste 50.000 de euro şi au 10 metri lungime. Cele mai mici au sub 5 metri lungime şi costă câteva mii de euro. Preţul variază şi în funcţie de capacitatea de încărcare şi de înălţimea obloanelor.
Grape
Grapele, utilaje folosite pentru mărunţirea, afânarea şi nivelarea pământului arat, se diferenţiază în funcţie de lărgimea presei, numărul rândurilor, adâncimea de tratare, puterea necesară a tractorului şi viteza de lucru. Cele mai complexe modele costă peste 100.000 de euro, cele mai simple sunt însă mult mai ieftine, cu preţuri chiar sub 3.000 de euro. Numărul de grape cu disc înregistrate în ţară trece de 90.000 unităţi, judeţele Bihor, Timiş şi Dolj având volume mari.
Tractoarele forestiere
Faţă de tractoarele agricole clasice, cele forestiere sunt mai puternice şi mai rezistente pentru a fi capabile să parcurgă terenuri foarte dificile. TAF-urile sunt dotate cu o macara şi un troliu cu care se trag şi se ridică trunchiurile. Printre dotările opţionale se numără: lumini, pneuri forestiere, lama de buldozer, senile, lanţuri, iar la majoritatea tractoarelor cabina poate fi rotită la 180 de grade. Cele mai scumpe costă peste 250.000 euro, la palierul opus de preţ situându-se modelele sub 50.000 de euro. Preţul diferă în funcţie de caracteristici precum puterea motorului, raza de acţiune a macaralei şi gabarit.
• Piaţa mondială a utilajelor agricole valorează peste 60 miliarde dolari în prezent şi poate depăşi 100 miliarde în trei ani
• România are exploataţii agricole cu o suprafaţă medie de 3,4 ha, departe de cifrele din Marea Britanie (90 ha) şi Cehia (152 ha)
• Parcul naţional de tractoare are peste 180.000 de unităţi, trei sferturi dintre ele au durata de viaţă depăşită
• Vânzările anuale de tractoare noi totalizează sub 2.000 de unităţi. Preţurile variază între 10.000 şi 300.000 de euro
• Semănătorile şi combinele costă în versiunile cele mai performante chiar şi peste 200.000 euro. Variantele pe care şi le permit fermele mai mici sunt în jurul a câteva zeci de mii de euro.
