Guvernul României are un necesar brut de finanţare de 14,9 miliarde de euro pentru acest an, influenţat şi de plăţile către FMI în contul împrumutului primit în perioada 2009-2011, în timpul crizei financiare, potrivit calculelor agenţiei de rating Fitch.
Guvernul are nevoie în acest an de 2,8 miliarde de euro pentru finanţarea deficitului bugetar, 6,1 miliarde de euro pentru refinanţarea de datorii pe termen mediu şi lung, precum şi 6 miliarde de euro pentru datorii pe termen scurt. Executivul a prefinanţat până la sfârşitul anul trecut 12% din necesarul total de 14,9 miliarde de euro. Necesarul brut de finanţare este echivalent cu 10,1% din PIB, potrivit Fitch.
România nu are de răscumpărat în acest an obligaţiuni de pe piaţa internaţională, însă ajung la scadenţă două emisiuni pe piaţa internă denominate în euro.
Plăţile României către FMI vor totaliza 4,8 miliarde de euro în acest an, din care doar 1 miliard de euro de către Guvern. Restul de 3,8 miliarde de euro sunt fonduri datorate FMI de către Banca Naţională a României (BNR). Suma datorată de banca centrală nu este inclusă în necesarul brut de finanţare al Guvernului. "Fitch nu se aşteaptă ca (...) BNR să întâmpine probleme la serviciul acestor împrumuturi", se arată în raportul agenţiei.
Analiştii agenţiei se aşteaptă ca România să încheie un nou acord preventiv cu FMI. "Relaţiile României cu Fondul sunt bune şi probabil va încheia un nou acord la expirarea celui actual în martie", se arată într-un raport al Fitch privind necesarul de finanţare pentru acest an al Poloniei, Ungariei, Cehiei şi României.
La nivelul celor patru state analizate, necesarul brut de împrumut pentru acest an este de 86 de miliarde de euro. Polonia are nevoie de cele mai mari fonduri, de 34,2 miliarde de euro, urmată de Ungaria, cu 20 miliarde de euro, Cehia, cu 16,8 miliarde de euro, şi România, cu 14,9 miliarde de euro. Ca pondere în PIB, cel mai ridicat necesar de refinanţare este înregistrat de Ungaria, de 18,2%, iar cel mai redus de Polonia, de 8,1%.
Fitch defineşte necesarul brut de finanţare ca împrumuturile nete împreună cu refinanţarea datoriilor pe termen lung şi mediu, la care se adaugă datoria pe termen scurt la sfârşitul anului precedent (care trebuie rostogolită cel puţin o dată în anul în curs).
