Poprirea conturilor bancare se face, teoretic, în acelaşi timp cu trimiterea somaţiei către debitor. Însă nu întotdeauna. Sunt cazuri în care somaţia nu ajunge niciodată la destinatar. Această situaţie este posibilă pentru că legea, respectiv Codul de procedură fiscală, nu dă un termen pentru comunicarea adresei de înfiinţare a popririi către debitor, ci doar face referire generică la comunicarea actului administrativ fiscal.
Cu alte cuvinte, băncile primesc o înştiinţare de poprire asupra tuturor conturilor şi a tuturor sumelor debitorului pe care sunt obligate să le pună în aplicare. Din acest punct, nu mai există nicio reglementare referitoare la relaţia cu debitorul. Prin urmare, dacă datoria este mai mică decât suma din conturi sau inexistentă - pentru că Fiscul mai face şi erori - firma sau persoana vizată încep o luptă istovitoare pentru recuperarea banilor blocaţi degeaba.
„În practică sunt grave repercusiuni. Una dintre cele mai mari probleme este că organul fiscal are autoritatea să instituie poprirea asupra tuturor conturilor debitorului. Deşi banca are obligaţia să indisponibilizeze doar sumele prevăzute în titlul executoriu, au existat foarte multe cazuri unde au fost reţinute sume mai mari, în principal prin poprirea mai multor conturi simultan“, explică Andreea Steinhart, partner Contexpert Consulting, citată de capital.ro.
Deşi legea dă un termen de cinci zile pentru restituirea banilor luaţi degeaba şi dă chiar dreptul la dobânzi dacă termenul este depăşit, în realitate, prevederile nu prea se aplică.
Totodată, popririle trebuie desfiinţate imediat ce statul şi-a încasat creanţele. Mediul de afaceri s-a tot plâns de metodele abuzive şi s-au făcut tot felul de demersuri pentru schimbarea felului în care procedează Fiscul. Despre o astfel de situaţie vorbeşte Andreea Steinhart: „S-a prevăzut expres inclusiv faptul că pentru nerespectarea termenului de două zile de ridicare a măsurilor de executare silită contribuabilii pot atrage răspunderea statului pentru prejudiciile suferite prin funcţionarii publici“. Totuşi, comportamentul Fiscului nu s-a schimbat.
Acum, Finanţele vor să corecteze legislaţia şi propun: „eliminarea posibilităţii blocării abuzive a conturilor fără somaţie şi fără o analiză prealabilă a comportamentului contribuabililor. Ca urmare, măsura de poprire va fi aplicată, ca şi în cazul sechestrului, după 15 zile de la comunicarea somaţiei“. Termenul este precizat în proiectul de modificare a Codului de procedură fiscală.
Însă, în spiritul tratamentului de până acum, Finanţele fac un amendament care ar putea anula, din nou, dreptul la informare al debitorului: dacă „organul fiscal apreciază că există pericolul dispariţiei sumelor existente în conturile bancare, acesta poate aplica măsura popririi asigurătorii“.
