Problemele financiare cu care se confruntă Europa a schimbat din temelii societăţi întregi. Compania de cercetare Euromonitor a realizat o serie de studii în mai multe state ale lumii pentru a reliefa aceste schimbări. Nu mai putem vorbi de patriarhat în Spania, în Franţa clasa muncitoare nu are ce mânca, în Ungaria oamenii au dat cafenelele pe grădinărit, în timp ce în Bulgaria a crescut natalitatea. Pentru România nu există date recente.
În Spania oamenii fug de carduri şi femeile au început să muncească
În Spania, efectele crizei financiare se vor resimţi în vieţile oamenilor pe termen lung, spun analiştii Euromonitor în studiul "Consumer trends in Spain". Aceştia şi-au schimbat radical obiceiurile de consum şi au devenit mult mai prudenţi în ceea ce priveşte cheltuielile pe care le fac. În primul rând, spaniolilor a început să le fie extrem de teamă că nu îşi pot acoperi creditele, astfel că numărul solicitărilor pentru cărţi de credit a început să scadă de la primele semne de recesiune. Aceasta în condiţiile în care cumpărăturile cu cardul de credit devenise un fenomen naţional, numai în perioada 2005-2007 numărul cardurile de credit personale majorându-se cu 20%. Odată cu primele semne că ţara ar avea probleme economice, şi avântul înregistrat de aceste produse bancare s-a mai domolit, în 2008, creşterea fiind de numai 4%. În 2009 a venit lovitura de graţie pentru vânzatorii de credite, piaţa ajungând de pe plus pe minus. Procentual, este vorba de o diminuare cu 3,6% a numărului de carduri.
Creditele au generat probleme şi în sectorul imobiliar. Fie că este vorba de dezvoltatori, fie că luăm în discuţie problemele cumpărătorilor, situaţia este la fel de gravă.Trecerea de la o regulă la alta a fost şi ea foarte bruscă. Pe acest segment, o parte din derapaje au pornit de la un set de legi, adoptate de guvernul spaniol în 1981, care îi încuraja pe dezvoltatori sau speculanţi să treacă terenurile din extravilan în intravilan. Ratele dobânzilor erau mici, iar condiţiile de acordare a creditelor extrem de facile, astfel că spaniolii au câştigat bani frumoşi din acest sector. Până în 2009 însă, când dezvoltatorilor le-a fost tot mai greu să obţină garanţii pentru împrumuturile făcute, astfel că activitatea din construcţii a început să scadă. Mai mult, chiar dacă aveau garanţiile necesare, companiile imobiliare nu mai găseau bani în bănci.
Situaţia a fost similară şi în ceea ce priveşte ipotecile. După o perioadă ce a ţinut până în 2008, timp în care creditele erau ieftine iar condiţiile de acordare a împrumuturilor erau extrem de facile, a venit o vreme în care cumpărătorii de imobile nu mai puteau oferi băncilor garanţii. Aceasta în condiţiile în care rata şomajului explodase de la 11,3% în 2008 la 18% în 2009, ceea ce a condus implicit la creşterea ratei de default pe acest segment de la 0,6% în 2006 la 5,5% în 2010. Preţul caselor a scăzut cu 7,6% în 2008 faţă de 2007, cu 6% în 2009 faţă de 2008 şi cu 4,1% în 2010 faţă de 2009.
Rata inflaţiei, care a crescut anual cu până la 3% în perioada 2005-2008 şi cu un an de deflaţie în 2009 (- 0,9% faţă de 2008) şi-a pus amprenta asupra întregii societăţi, producând schimbări majore în ceea ce priveşte structura sa.
Spania era, nu de mult, o ţară tradiţionalistă, cu populaţie preponderent catolică. În timpul recesiunii însă, lucrurile s-au schimbat, trecându-se practic de la patriarhat la o eră în care atât bărbaţii cât şi femeile au aproximativ acelaşi rol.
Tot mai multe femei au început să muncească în afara gospodăriei, în condiţiile în care gândirea tradiţionalistă a spaniolilor spunea că acestea ar trebui să se ocupe îndeaproape de treburile casnice. Efectul? Retailerii au raportat o creştere tot mai mare a cererii pentru maşini de spălat vase şi cuptoare cu microunde, aparatură necesară femeilor care lucrau, dar care trebuiau să îşi îndeplinească în aceeaşi măsură îndatoririle casnice. Faptul că ambii membri ai familiei au devenit mai ocupaţi, s-a tradus şi prin faptul că oamenii au început să meargă la cumpărături doar o dată pe săptămână sau chiar o dată la două săptămâni, ceea ce a impulsionat vânzările de frigidere şi congelatoare.
Totodată, pentru a se adapta mai uşor condiţiilor economice, spaniolii au început să se căsătorească din interes. În Spania, cuplurile căsătorite au mai multe şanse de a lua un împrumut cu ipotecă şi beneficiază de o serie de facilităţi fiscale. Statul nu încurajează însă familiile cu copii, astfel că pe perioada crizei natalitatea nu a crescut. Mai mult, se observă o creştere a vârstei la care femeile spaniole nasc primul copil. În 1990, vârsta medie la care o femeie din Spania aducea pe lume primul născut era de 26,8 ani. 19 ani mai târziu, vârsta medie ajunsese la 29,5 ani. "În urmă cu 20 de ani, oamenilor le era mult mai uşor să îşi facă o carieră până la vârsta de 26 de ani. La nivelul lui 2009 însă, datorită competiţiei pe piaţa forţei de muncă şi a faptului că oamenii au început să îşi schimbe mult mai des joburile, spaniolilor le lua mult mai mult timp pentru a avea un loc de muncă suficient de mulţumitor pentru a-şi permite un copil", explică analiştii de la Euromonitor.
Ungurii migrează la oraş şi stau mai mult pe acasă
Criza financiară i-a găsit pe unguri foarte neîncrezători în perspectivele economice ale ţării şi în capacitatea clasei politice de a rezolva problemele societăţii. Pesimismul a luat o şi mai mare amploare în 2008, odată cu prăbuşirea pieţei creditelor şi a producţiei, astfel că în aprilie 2009 indexul de încredere al populaţiei scăzuse la minus 72,3 puncte. Un an mai târziu, însă, în octombrie 2010, ungurii erau deja mai încrezători. Bazându-se pe exporturile în creştere, indexul de încredere a ajuns la un nivel cu 70% peste cel raportat în cele mai sumbre zile ale crizei economice. La ora actuală, în ciuda trendurilor negative înregistrate de economie în ultimele şase luni, încrederea consumatorilor este chiar mai mare decât în perioada post-criză financiară.
În rest, populaţia Ungariei nu pare foarte afectată de situaţia economică globală, potrivit studiului Euromonitor. Oamenii sunt interesaţi cu precădere de produsele de ultimă tehnologie şi petrec mare parte din timpul liber acasă, uitându-se la televizor, pe internet sau ocupându-se de grădinărit. „57% dintre unguri au conexiune internet acasă, iar estimările indică o creştere până la cel puţin 75% în 2020. De asemenea, există 12 milioane de abonamente la serviciile de telefonie mobilă şi ne aşteptăm la o râspândire rapidă a conexiunilor internet pe telefonul mobil”, spun analiştii Euromonitor, potrivit cărora „peste 60% dintre unguri preferă să îşi petreacă timpul liber acasă, ceea ce se traduce printr-o cerere mare pentru produsele do-it-yourself şi de grădinărit”.
Studiul Euromonitor mai atrage atenţia şi asupra fenomenului migraţionist din Ungaria. Oamenii se mută din zonele rurale în marile aglomerări urbane, împinşi de numărul mai mare de locuri de muncă şi de şcolile mai bune. În aceste condiţii, analiştii estimează o creştere explozivă a retailului modern. În 2010, în Budapesta locuiau 17% din populaţia ţării, iar estimările indică un plus de 1,5%. Per total, aproximativ 70% dintre cei 10 milioane de locuitori trăiesc în oraşe.
În Bulgaria se nasc mai mulţi copii
Chiar dacă în perioada 2008-2009, din cauza crizei financiare, creşterea veniturilor a încetinit, problemele bulgarilor nu s-au adâncit prea mult: natalitatea a crescut iar declinul general al populaţiei s-a compensat cu un număr mai mare de minoritari. Discrepanţele dintre categoriile sociale sunt însă în continuare extrem de mari. Din datele Euromonitor, venitul anual în Bulgaria variază între 500 de dolari şi 25.000 de dolari. Majoritatea se încadrează în categoria 500-1.000 de dolari. Din punct de vedere numeric, urmează îndeaproape cei care trăiesc cu sume cuprise între 1.000 şi 5.000 de dolari. „Nivelul veniturilor a fost în creştere în ultimii ani, în ciuda faptului că în 2008-2009 a determinat o încetinire a creşterii. De cele mai mari majorări au avut parte cei cu venituri mici”, explică Euromonitor.
Veniturile ceva mai mari au dat un impuls şi natalităţii. Cu toate că, per total, natalitatea în Bulgaria nu este mare, iar populaţia îmbătrâneşte, în perioada analizată tot mai multe cupluri au decis că este timpul să aibă un copil. Astfel, pentru scurte perioade de timp, natalitatea a crescut, fenomenul întâlnindu-se cu precădere în marile oraşe precum Sofia sau Varna, unde trăiesc cu precădere tinerii. Spre exemplu, în 2009, în Sofia s-au născut cu 231 copii mai mult decât în anul precedent, iar în Varna cu 229 mai mulţi. ”Sunt rate de creştere ale natalităţii similare cu cele înregistrate în ţări precum Grecia, Polonia, Lituania, Slovacia sau România şi mult sub cele din ţările dezvoltate precum Irlanda, Franţa sau Marea Britanie” explică analiştii Euromonitor. Bulgaria avea la nivelul anului 2009 aproximativ 7,5 milioane de cetăţeni, cu 0,3 milioane mai puţini decât în 2005.
Creşterea natalităţii în marile oraşe nu a putut contracara însă migraţia către alte ţări. Astfel, numărul bulgarilor care locuiesc în marile aglomerări urbane a scăzut uşor. Bulgaria rămâne însă o ţară puternic urbanizată. „Majoritatea bulgarilor trăiesc în oraşe datorită oportunităţilor pe care le au de a-şi găsi un loc de muncă bine plătit. În schimb, în oraşele mici şi la sate, rata şomajului este mare”, se mai menţionează în raportul Euromonitor.
Francezii bogaţi sunt tot mai bogaţi iar pătura săracă nu are ce mânca
Situaţia economică a francezilor a început să se deterioreze chiar dinainte de a izbucni criza financiară la nivel global. Problemele au început să apară la finele lui 2007, când puterea de cumpărare a scăzut. În 2008, când sectorul bancar francez a fost lovit din plin, încrederea populaţiei era deja scăzută. Noile evenimente din piaţa financiar bancară nu au făcut decât să acutizeze pesimismul general. În 2009, rata şomajului a crescut până la 9,5%, în rândul tinerilor statisticile fiind şi mai sumbre: 20%.
De altfel, una dintre probleme Franţei, în contextul crizei, se referă şi la faptul că sectorul de stat are o contribuţie majoră pe piaţa forţei de muncă. Situaţia are însă şi un avantaj, bine gestionat de guvernul francez. Aparatul de stat a înghiţit o parte din angajaţii de la privat care şi-au pierdut posturile şi a majorat cuantumul stimulentelor financiare acordate oamenilor de afaceri.
În Franţa, situaţia nu este atât de gravă. Comparativ cu alte state europene, puterea de cumpărare a francezilor nu a scăzut la fel de mult. Oamenii, obişnuiţi cu un nivel de trai ridicat, sunt însă extrem de nemulţumiţi, mai ales că discrepanţele dintre categoriile sociale au devenit şi mai vizibile. În timp ce clasa muncitoare de abia mai are cu ce cumpăra mâncare, bogătaşii continuă să arunce cu bani pe lucruri inutile. Fragilitatea clasei de jos, ai cărei membrii nu au mai beneficiat de majorări salariale din 2006, a devenit şi mai evidentă în 2009, în timp ce pătura bogată pare a fi imună la situaţia economică a ţării.
În ceea ce priveşte tendinţele de consum, indiferent din ce pătură socială fac parte, francezii s-au îndreptat în această perioadă către produsele „verzi”. Preocupaţi de efectele pe care industrializarea o are asupra mediului înconjurător, francezii preferă mâncarea bio şi slabă în grăsimi (din cauza obezităţii, boală foarte răspândită în Franţa), ambalajele fabricate din materiale biodegradabile şi casele care utilizează energia reciclabilă. Motiv pentru care şi companiile au trebuit să facă investiţii pentru a se plia pe nevoile consumatorilor.
Modificări importante s-au produs în timpul crizei financiare şi în ceea ce priveşte modul în care francezii îşi petrec timpul liber. Începând cu 2009, propria casă a devenit locul preferat pentru perioadele de relaxare, mai ales că legile referitoare la consumul de alcool în public şi la volan s-au înăsprit. Acum, „viciul” naţional al francezilor a rămas consumul de cocktail-uri împreună cu prietenii, în faţa televizorului de acasă.
