Informaţiile detaliate despre beneficiarii individuali de fonduri europene pentru agricultură, precum şi despre sumele şi proiectele finanţate cu aceste sume nu vor mai fi date publicităţii. Decizia Curţii Europene de Justiţie pune capăt unui an şi jumătate de transparentă şi exerciţiu democratic într-o Uniune Europeană în care cetăţenii au dreptul de a şti încotro şi în ce scop sunt alocate taxele şi impozitele pe care le plătesc.
Ca reacţie imediata la decizia Curţii Europene de Justiţie, două state membre, beneficiare importante de finanţări din Politică Agricolă Comună, au ignorat limita trasată de CEJ, respectiv protejarea identităţii persoanelor fizice, şi au blocat accesul liber la datele privind companiile care primesc bani din bugetul comunitar. Astfel, au fost anulaţi ani de eforturi ale societăţii civile europene în direcţia impunerii obligativităţii pentru guvernele ţărilor membre de a face publice listele cu cei care îşi adjudecă miliarde de euro din banii contribuabililor. Poziţia CEJ a venit ca urmare a acţiunii demarate de doi fermieri germani, care au cerut instanţei europene recunoaşterea dreptului protejării identităţii. Dreptul le-a fost recunoscut tuturor fermierilor individuali care accesează fonduri pentru agricultură, nu însă şi marilor corporaţii, entităţi asupra cărora nu rareori au planat suspiciuni privind moralitatea subvenţionării lor din banul public.
Scurt istoric al unei directive eşuate
După ani de presiuni şi campanii bine organizate ale reprezentanţilor societăţii civile, în principal ale farmsubsidy.org (organizaţie nonguvernamentală formată din jurnalişti de investigaţie ce au pus la punct o platforma ce cuprinde informaţii utile cetăţenilor despre modul în care le sunt cheltuiţi banii de guverne şi de instituţiile europene), în 2007, Comisia Europeană trasa ţărilor UE obligativitatea publicării pe site-uri de internet a tuturor celor care beneficiau de fonduri în agricultură, a sumelor pe care le primesc şi a destinaţiei acestora. Actiunea trebuia finalizată în aprilile 2009, dată la care publicul larg putea avea acces la liber la datele anterior menţionate. Permeabilitatea Comisiei Europene la un asemenea demers venea, în primul rând, din necesitatea câştigării sprijinului pentru reforma Politicii Agricole Comune din partea milioanelor de fermieri, nemulţumiţi de alocarea preferenţială a banilor comunitari, precum şi a contribuţiilor naţionale. Aşadar, directiva transparenţei se înscria în coordonatele reformei mult aşteptate.
Banul la ban trage
Iritarea crescândă a celor acreditaţi de propaganda CE ca fiind principalii destinatari ai PAC era determinată de o serie de dezvăluiri ale mass-mediei, care, cu probe, demonstrau că fermierilor obişnuiţi, cărora li se spunea că ei sunt ţinta beneficiilor Politicii Agricole Comune, le reveneau doar 10% din cele în medie 55 de miliarde de euro/an, bani alocaţi de la bugetul comunitar. Restul intra în conturile familiilor regale şi nobiliare europene, precum şi în cele ale transnaţionalelor alimentare. În Germania, spre exemplu, marile afaceri din agricultura landului Renania Nord - Westfalia, făcute pe spezele fondurilor comunitare şi ale celor naţionale, au adus profituri uriaşe unor giganţi. Nici până în ziua de azi producătorul de lactate olandez Campina nu a fost detronat din poziţia de lider al topului celor mai mari beneficiari de fonduri pentru agricultură. Suma despre care discutăm este enormă: 1,6 miliarde de euro în plăţi directe, indirecte şi alte subvenţii. Este urmată de compania daneză Arla Foods Amba, care a primit 951.731.484 de milioane de euro începând din anul 2000. Şi Casa Regală daneză a beneficiat de sume importante, peste 292 milioane de euro, în plăţi destinate dezvoltării rurale (conservarea terenurilor agricole şi dezvoltarea afacerilor).
Performanţa autohtonă
La data impunerii obligativităţii transparenţei cheltuirii fondurilor PAC, Dacian Cioloş, pe atunci ministru al Agriculturii, declara pentru „Financiarul” că situaţia României era una specială - exploataţii agricole neconsolidate şi capitalizate sub nivelul celor din vechile state membre - ceea ce făcea problematică aplicarea directivei. În timpul scurt de funcţionare a acesteia, autorităţile de la Bucureşti au întrecut la capitolul guverne considerate repere de comportament democratic şi onestitate faţă de cetăţeni. În acest sens, în indexul transparenţei realizat de farmsubsidy.org, României i se atribuie scorul de 58%, acesta indicând apartenenţa la grupul ţărilor celor mai dispuse să dea informaţii despre beneficiarii de fonduri.
