Viitorul Combinatului gălăţean este unul nesigur, dacă ar trebui să ţinem cont de semnalul de alarmă tras de către reprezentanţii patronatelor şi ai unor confederaţii sindicale din industrie, care solicită modificări ale legislaţiei în ceea ce priveşte energia verde şi amânarea liberalizării preţului gazelor naturale. Deşi problemele au fost prezentate în numeroase rânduri în ultimul an celor aflaţi la guvernare, se pare că demersul nu a fost suficient de important, astfel încât să conducă la rezolvarea doleanţelor producătorilor din industrie, în condiţiile în care şi lobbby-ul celor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul energiei verzi este suficient de puternic iar România a fost considerată un Eldorado pentru afacerea cu energie verde, o investiţie ale cărei costuri se amortizau rapid comparativ cu alte ţări. Este de semnalat faptul că nici organizaţiile sindicale din industrie nu au făcut proteste de amploare în care să solicite celor aflaţi la putere să rezolve doleanţele angajatorilor lor, şi aici ne referim inclusiv la sindicatele din Combinat, care au protestat separat la Bucureşti, numărul lor fiind relativ mic, dar care, de exemplu, nu au organizat un protest la Galaţi în care să participe cât mai mulţi angajaţi care să ceară sprijinirea producătorilor industriali dar şi ca acordarea facilităţilor să se facă cu anumite condiţii.
„Noi, Sindicatul Liber al Siderurgiştilor, am protestat la Bucureşti, în faţa Guvernului, pentru a cere amânarea liberalizării preţului la gaze naturale şi reglementarea legislaţiei certificatelor verzi, atunci când Federaţia Solidaritatea Metal a organizat o acţiune în acest scop”, ne-a declarat liderul sindicatului, Ilinca Diaconu.
Doleanţele patronatelor din industrie
În scrisoarea deschisă din partea membrilor Asociaţiei Marilor Consumatori Industriali de Energie (ABIEC), a Confederaţiei Patronale din Industrie, Agricultură, Construcţii şi Servicii din România (Conpirom), a altor federaţii patronale, a Confederaţiei Naţionale Sindicale Cartel ALFA, Federaţiei Solidaritatea Metal, Federaţiei Familia şi a federaţiilor membre din industria metalurgică, chimie şi petrochimie, organizaţii care reprezintă peste 500.000 de angajaţi şi 3.500 de companii din România, se arată: „Vă supunem atenţiei această scrisoare deschisă, ca ultimă soluţie în încercarea noastră de a insista ca autorităţile competente să găsească, urgent, soluţii corecte pentru marile companii industriale din România. Dacă România nu va implementa rapid măsuri substanţiale pentru rezolvarea situaţiei din domeniile de energie electrică şi de gaze naturale, riscul relocării se transformă în realitate, în scurt timp. Povara costurilor uriaşe şi artificiale care ameninţă industriile producătoare are, de asemenea, consecinţe potenţial ireparabile asupra economiei naţionale. În ciuda aşa-zisei strategii publice de axare pe industria naţională, ca motor al creşterii economice, ne aflăm, acum, într-o situaţie disperată. Distorsiunile provenite de la politicile privind electricitatea şi gazul natural, care au continuat în ultimul an, au avut un impact negativ semnificativ asupra competitivităţii industriilor energo-intensive din România şi, în cele din urmă, asupra sustenabilităţii şi a viitorului acestor industrii. Creşterea artificială a preţului la gazul natural, ca rezultat al aşa-zisei liberalizări a pieţei, duce la costuri de operare pentru companiile industriale din România la niveluri incomparabile cu ale oricăruia dintre competitorii noştri. Vă atragem, respectuos, atenţia că liberalizarea pieţei gazelor naturale este exclusiv un proiect teoretic, deoarece îi lipseşte prima cerinţă pentru o asemenea piaţă: posibilitatea reală de a alege furnizorul. În realitate, acest proiect nu face decât să alinieze preţul gazului din producţia internă la cel de import, fără să ofere consumatorilor posibilitatea alegerii furnizorului. În schimb, conduce la o creştere de circa 160% a preţului gazului din producţia internă, ceea ce înseamnă o majorare a facturii de peste 70%, în mai puţin de doi ani. Nicio companie nu poate suporta o asemenea scumpire”.
Producătorii susţin că în acest moment nu au altă soluţie decât să cumpere gazul de la un singur furnizor principal pentru Europa de Est, dat fiind faptul că nu a fost creată o infrastructură pentru a putea alege.
„Consecinţa este că vom fi obligaţi să achităm un preţ mult mai mare la gaz decât cel plătit de competitorii noştri din regiunea Mării Negre. În plus, preţul gazului de import este mai mare decât cel înregistrat pe principalele pieţe europene, transformând România, dintr-o ţară competitivă, într-una care are cele mai mari costuri. Avem nevoie de o perioadă de tranziţie – în conformitate cu reglementările Uniunii Europene – până la momentul la care sunt întrunite condiţiile pentru o piaţă liberă şi competitivă. O asemenea perioadă va putea fi folosită pentru dezvoltarea atât a unor surse alternative de gaze naturale, care să elimine dependenţa energetică, cât şi a unui cadru de reglementări operaţional. Piaţa gazelor naturale, aşa cum este ea acum, nu numai că nu favorizează competiţia, dar ne pune într-o situaţie critică. În plus, procesul subvenţionării energiei regenerabile, care a crescut exploziv într-o perioadă scurtă de timp, nu este implementat şi administrat într-o manieră eficientă din punct de vedere al costurilor, făcând ca industria din România să devină tot mai puţin competitivă. Presupunerea conform căreia energia verde ar duce la o scădere a preţurilor energiei s-a dovedit falsă, luând în considerare că preţul mediu de piaţă pentru un MWh este mai mare comparativ cu anul trecut, faţă de cel al competitorilor noştri, atât din Uniunea Europeană, cât şi din regiunea Mării Negre”, se mai arată în scrisoare.
Consumatorii industriali au plătit, în 2013, cu 21% mai mult pentru fiecare MWh, comparativ cu 2010. În plus, companiile din România au un cost mediu al energiei electrice de 80 de dolari/MWh, în vreme ce competitorii lor plătesc aproximativ 50 de dolari/MWh în Germania, 60 de dolari/MWh în Franţa sau mai puţin de 40 de dolari/MWh în Statele Unite ale Americii. În România, peste 30 de dolari/MWh din preţul energiei electrice reprezinţă exclusiv subvenţii, precum eco-taxele pentru energia regenerabilă şi pentru cogenerare, tarife de transport şi de infrastructură.
„Consumatorii industriali nu ar trebui să plătească mai mult de o cotă parte corectă din costurile pentru tehnologii regenerabile. Alternativa este că, în următoarele câteva luni, ne vom confrunta cu o închidere masivă a unor sectoare de producţie şi cu reducerea generală a activităţii companiilor industriale. În final, adăugăm faptul că şi pentru populaţie creşterea facturilor la energie (până în 2018) va fi mai mare decât creşterea veniturilor, astfel încât se va mări în mod apreciabil grupul consumatorilor vulnerabili şi, ca urmare, mărimea fondurilor de protecţie socială necesare. Bugetul de stat nu va putea asigura aceste fonduri suplimentare, la care se adaugă cele rezultate şi dintr-o creştere substanţială a numărului de şomeri. Având în vedere cele expuse, vă solicităm să aplicaţi de urgenţă soluţii pentru salvarea companiilor industriale din România şi pentru o politică echilibrată şi corectă în domeniul energiei, atât pentru sectorul industrial, cât şi pentru populaţi”, se arată în scrisoarea deschisă.
