Angela Baciu este scriitor şi consilier cultural la Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi. Poezia sa a fost tradusă în limbile franceză, engleză, maghiară, slovacă, cehă, spaniolă ş.a. Fiind sfârşit de an, am dorit să facem o retrospectivă a evenimetelor desfăşurate la Casa de Cultură a Sindicatelor din Galaţi şi, nu în ultimul rând, am dorit să cunoaştem şi echipa din spatele proiectelor derulate aici.
"Voi începe prin a vă mulţumi pentru propunerea de a realiza acest interviu împreună şi, în special, pentru faptul că sunteţi mereu aproape, atât dumneavoastră, cât şi întreaga redacţie, de cultură şi artă. Din 2009 am înfiinţat Departamentul Cultural Artistic la CCSG, unde lucrez alături de o echipă tânără şi dornică de a face lucruri frumoase. Am înfiinţat cenaclul „Ion Chiric”, unde, periodic, vin tineri creatori, dar şi scriitori consacraţi, organizăm diferite acţiuni, spectacole caritabile şi de divertisment, expoziţii pe diferite teme, de fotografie şi desene, expoziţii handmade, seri de poezie şi poveşti şi multe altele. Toate aceste întâmplări frumoase, cum le spun eu, capătă viaţă alături de ceilalţi instructori: Andreea Ignat – clasa de dans şi canto, Lidia Ghenea – clasa de balet, Mariana Onofrei – clasa de pian şi acordeon, Iulian Manole – clasa de chitară. Şi anul 2011 a fost unul plin de evenimente, am avut în jur de 20 de proiecte culturale pe lună şi ne bucură faptul că oamenii au început să ne cunoască mai bine şi să ne sprijine. A crescut şi numărul colaboratorilor şi voluntarilor. Despre cursanţi... ce să vă spun?! În cadrul Ansamblului «Estrada Copiilor» sunt înscrişi în prezent peste 150 de copii. Este minunat să lucrezi cu aceşti oameni, mă refer acum şi la echipa CCSG, condusă de un om minunat, domnul Ovidiu Ioan Manole, cât şi de celelalte departamente, şi de micuţii noştri artişti", ne-a spus Angela Baciu.
Pentru anul 2012, la capitolul proiecte dedicate celor mici, prioritară este apariţia unei reviste dedicate prichindeilor: "Şi în anul ce urmează ne dorim o activitate culturală plină, vom avea şi mai multe acţiuni caritabile dedicate celor ce au nevoie de sprijin şi implicare, vom continua colectele de carte, păpuşi şi calculatoare şi, pe această cale, mulţumim voluntarilor noştri pentru donaţii. Vom avea deja cunoscutele spectacole dedicate de Ziua Îndrăgostiţilor, 8 Martie, de Paşte, de 1 Iunie s.a. Dorinţa noastră este ca, pe lângă albumul dedicat mamelor, să putem publica şi o revistă pentru copii. La început va apărea trimestrial, apoi vom încerca, în funcţie de posibilităţi, să o scoatem mai des. Dacă vor fi cereri, încercăm să deschidem noi clase şi cercuri, să continuăm seria de târguri, seri de poezie şi ateliere lucrative şi relaţionale”.
Angela Baciu a dorit să mulţumească pentru buna colaborare celor de la: Fundaţia „Împreună”, Fundaţia „Inimă de copil”, Liceul de Artă „D.Cuclin”, Colegiul Pedagogic „C.Negri”, Colegiul „M.Kogălniceanu”, Biblioteca „V.A.Urechia”, Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, Asociaţia Fotografică, U..A.P, Şcoala nr.28 „Mihai Eminescu”, Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, tuturor liceelor, şcolilor generale şi grădiniţelor, lista fiind foarte lungă, dar şi mass-mediei pentru promovarea şi mediatizarea tuturor evenimentelor.
Întrebată despre cel mai frumos dar primit vreodată, Angela Baciu a răspuns fără a şovăi: "Întodeauna, dar întotdeauna, darul cel mai de preţ a fost şi este Familia, să fiu alături de părinţii mei şi de cei dragi şi să ne bucurăm de sfintele sărbători...". Convinsă fiind că ne trebuie atât de puţin ca să fim fericiţi, poeta Angela Baciu a învăţat mai întâi să dăruiască, pentru ca mai apoi să şi primească îndoit, întreit ceea ce a dat celorlalţi: "Poate o să râdeţi, dar... energia o iau de la oameni. Atunci când dăruieşti – un zâmbet, o vorbă, orice - nu se poate să nu primeşti şi tu... Fireşte, nu este un schimb, dar am învăţat în timp că cel mai preţios lucru este viaţa şi depinde mult şi de noi cum o trăim. Fiecare are destinul lui, cu bune, cu rele, fiecare duce crucea pe care a primit-o şi fiecare o duce cum poate. Am învăţat să nu pun întrebări, să iau lucrurile aşa cum sunt, să «ghicesc» în ziua de mâine, să mă bucur de fiecare clipă, răsărit de soare, de mare, de mirosul cozonacului făcut de mama, de râsul curat al unui copil, să mă plimb pe străzile vechi ale oraşului X, să spun «mi-e dor». Atât de puţin ne trebuie să fim fericiţi!".
