Acesta este apelul pe care îl lansează liderul Sindicatului Naţional Solidaritatea al Metalurgiştilor, Gheorghe Tiber, care este totodată şi liderul Federaţiei Naţionale Solidaritatea a Metalurgiştilor. Apelul la solidaritate sindicală făcut de Tiber a fost transmis către liderii a trei federaţii sindicale din metalurgie, şi anume FSS Metarom, Federaţia Solidaritatea CN Metal şi Federaţia Înfrăţirea. Intenţia lui Gheorghe Tiber este ca reprezentanţii federaţiilor sindicale să organizeze acţiuni comune în Bucureşti, prin care să atragă atenţia celor aflaţi la putere privind închiderea treptată a capacităţilor de producţie şi a desfiinţării locurilor de muncă din industria metalurgică. Demersul lui Tiber poate fi considerat firesc atât timp cât la două unităţi ale ArcelorMittal din România, şi anume combinatele de la Galaţi şi Hunedoara, s-a dat undă verde punerii în practică a unor noi scheme de plecare voluntară, care înseamnă reducere de personal, în timp ce la unele unităţi ale grupului Metchel se anunţă disponibilizări de personal. Rămâne de văzut dacă apelul lui Tiber va avea ecou şi în rândul liderilor celorlalte federaţii sindicale din metalurgie, în condiţiile în care una dintre ele, şi anume cea mai mare, a fost preocupată mai ales de lupta pentru salariile bugetarilor, în acest sens stând mărturie prezenţa la mitingurile de la Bucureşti, unde au fost prezenţi şi lideri ai sindicatului Siderurgistul din Combinat.
Metalurgia românească a ajuns o Cenuşăreasă
Contactat telefonic, liderul federaţiei Solidaritatea CN Metal, Gheorghe Sora, ne-a declarat că a primit solicitarea şi că va discuta cu Gheorghe Tiber pe marginea posibilităţii de a organiza nişte acţiuni comune în care să se tragă un semnal de alarmă privind situaţia din ce în ce mai grea a metalurgiei româneşti. „În orice ţară dezvoltată producţia oţelului este considerată o industrie strategică. În România, din păcate, acest ucru nu se întâmplă de ani de zile şi s-a ajuns ca la ora actuală, prin diferite politici promovate, numărul angajaţilor care lucrează în metalurgie să mai fie doar în jur de 20.000 şi numărul acestora este, din păcate, în continuă scădere. Dacă analizez ceea ce se întâmplă în ultimii ani şi pe baza informaţiilor pe care le am, aş putea să mă întreb dacă nu cumva există anumite directive, nu ştiu de unde venite, care au ca scop închiderea treptată a capacităţilor de producţie din România”, ne-a declarat liderul Federaţiei Solidaritatea Metal. Dacă Gheorghe Sora s-a arătat interesat să facă front comun cu Tiber pentru a trage un semnal de alarmă legat de situaţia metalurgiei, nu acelaşi lucru se poate spune despre liderii celei mai mari federaţii sindicale din metalurgie, care sunt mai preocupaţi cu organizarea lunară a unor şedinţe în staţiuni de munte sau de distribuirea unor carduri emise de confederaţia din care fac parte.
