Castrul roman de la Tirighina-Barboşi este un adevărat monument al indiferenţei, ruinele istorice de care puţine ţări din lumea asta au parte sunt lăsate pradă buruienilor, intemperiilor vremii şi hoţilor. Se spune că, dacă încerci să dai puţin la o parte primul strat de pământ, bucăţi mai mici sau mai mari de istorie îşi fac apariţia. Specialiştii afirmă că cioburi de ceramică romană se găsesc încă neexploatate în zonă şi orice neavenit are acces la aceste mici mărturii valoroase ale trecutului acestei ţări. Pe alocuri se mai văd câteva gropi, semn că mai există tot felul de utopici căutători de comori, iar în mâl, acolo unde eroziunea mai "fură" din când în când câte o bucată de platou, apar se pare tot felul de obiecte noi. Unele rămân locului şi se distrug, altele completează colecţii private mai mult sau mai puţin valoroase.
Cel mai mare rău care s-a făcut în această zonă de lângă Galaţi este ruina modernă aflată alături de zidurile castrului roman. O construcţie ciudată "umbreşte" istoria, câteva ziduri vizitate doar de câinii vagabonzi aflându-se în faţa a ceea ce ar putea constitui un punct de atracţie pentru eventualii turişti din zonă.
S-a propus totuşi preluarea acestor construcţii în proprietate publică, urmând să se delimiteze zona, să fie amenajat un parc şi chiar un centru expoziţional, proiect rămas doar pe hârtie, din păcate, ca orice lucru bun care s-ar putea face în România.
Dacă i-am întreba pe politicienii zilelor noastre ce s-ar putea face pentru reabilitarea acestui sit istoric extrem de valoros, probabil ni s-ar spune că nu sunt bani pentru aşa ceva. Recent, în cadrul unei conferinţe de presă, un politician anunţa că nu s-a cerut niciun ban de la Ministerul Culturii, de fapt nu interesează pe nimeni.
Istoria suferă la marginea Galaţiului şi nimeni nu pare deranjat de acest lucru, altele sunt priorităţile vremurilor noastre! Alături de castrul roman am mai putea aminti şi despre zona necropolei din coasta cimitirului Cătuşa, acolo unde trecutul a fost excavat fără o logică sau mormântul roman din Micro 19, acoperit de o dală de beton şi de pubele de gunoi. Deci am putea spune despre castrul roman de la Tirighina-Barboşi că este locul în care se vede cel mai bine moştenirea trecutului şi, în plus, se distinge clar şi nepăsarea prezentului.
Săpăturile arheologice de la castrul roman ce s-au făcut în anii 1959-1962 arată că în acest loc a existat mai întâi o cetate dacică, întărită cu un val de pământ. Datată undeva între sfârşitul secolului al II-lea şi începutul primului secol înainte de Hristos, cetatea dacică a dispărut în urma unui incendiu puternic. Datorită poziţiei militare strategice, pe acelaşi loc, după o anumită perioadă de timp, a fost construit un castellum roman, din care încă se mai păstrează ziduri de piatră (cu şi fără mortar), ţigle, cărămizi, olane şi fragmente ceramice.
Unele dovezi arheologice, în special monede descoperite la faţa locului, arată că această aşezare ar data dinainte de războaiele daco-romane (101 - 102 şi 105 - 106 după Hristos), însă există, de asemenea, indicii că fortăreaţa ar fi fost ridicată în timpul domniei lui Traian cu scopul de a apăra graniţa estică a imperiului roman. Castellum-ul făcea parte din sistemul militar de protecţie construit de romani la marginea imperiului, unde se reunea flota romană pe Dunăre.
Din păcate, în 1994 zidurile castrului roman au primit altă lovitură de graţie, de data aceasta chiar de la Primăria Galaţi, care şi-a dat acordul unei firme private pentru construcţia unui popas, lucrări abandonate în acest moment. Pentru că periclitau spaţiul arheologic, construcţiile au încetat, din fericire, în 1999, însă, din cauza unor litigii aflate pe rolul instanţelor, zidurile nu pot fi demolate. Astfel, la marginea Galaţiului ne-am pomenit şi cu ruinele indolenţei şi nepăsării care "sufocă" practic ceea ce a mai rămas din glorioasa noastră istorie antică.
Totuşi, în 2009, reprezentanţii tuturor instituţiilor de cultură din Galaţi precum şi un reprezentant al bisericii ortodoxe au înaintat un memorandum intitulat "S.O.S. Tirighina-Barboşi" prin care se spera salvarea acestui monument istoric. Fie ca bunul Dumnezeu să insufle gândul cel bun mai marilor ţării şi tuturor oamenilor de bine care pot face ceva CONCRET pentru conservarea patrimoniului istoric naţional!
Iulian COVRIG
