Teatrul Odeon Bucureşti se poate lăuda cu actori consacraţi şi anume Nicoleta Lefter, Ana Bianca Popescu, Gabriel Pintilei, Cezar Antal, Constantin Cojocaru, Conrad Mericoffer, Dimitrii Bogomaz, ce îşi joacă rolul în piesa ”Armele şi omul” de G.B. Shaw, în regia lui Andrei Şerban şi scenografia Ankăi Lupeş. Această piesă a fost scrisă de Bernard Shaw când avea 38 de ani şi a fost reprezentată pentru prima dată în anul 1894, la Londra. E o piesă care vorbeşte despre divizarea Europei, despre naţionalism şi xenofobie, despre iluzia păcii, dar şi despre iluzia dragostei de a înfrumuseţa realitatea. Actorii “trăiesc” dramatic situaţiile imaginate de Shaw, rezultatul fiind comicul. Regizorul nu omite şi participarea directă a publicului, când interpreţii se adreseaza spectatorilor luaţi drept parteneri în declaraţiile referitoare la război, la patriotism şi dragostea în cuplu. Se râde mult la acest spectacol. Se râde de amatorismul cu aere de profesionalism, de aristocratismele închipuite, de obedienţă faţă de stăpân sau de şef, de ipocrizia atotstăpânitoare. Se râde de cei ce nu-şi cunosc locul şi rostul pe lume, se râde de cei incapabili să-şi recunoască şi urmeze sentimentele, de cei ce visează mărunt şi meschin. Dramaturgul şi regizorul satirizează lumea, actorii îşi satirizează personajele, personajele îşi satirizează replicile, replicile îşi satirizează sensul, vorbele, gesturile, iar grimasele devin simple măşti. La acest spectacol râdem de fapt, de noi înşine, cei captivi într-o lume bolnavă, măcinată de populism. Se râde de trecutul şi prezentul trist şi adevarat. Soldatul pare a fi de ciocolată amăruie pentru că, dincolo de slăbiciunea sa pentru praline, personajul transmite un gust de cafea amară asupra legăturilor pe care le avem cu ceilalţi oameni, cum vedem în nuanţe de roz acţiunile celor pe care-i iubim şi dezaprobăm acţiunile celor pe care se presupune că-i urâm prin indiferenţă şi ignorare. Foarte actuală în Rusia lui Putin, piesa face aluzii la expansionism militar, nebunia dictaturii şi iluzia libertăţii. Teatrul e artă de echipă şi împlinirile culturale, spirituale, poetice ale unui spectacol, au loc numai dacă există o bună comunicare în grup. Îi suntem recunoscători lui Andrei Şerban pentru minunata lecţie de râs, uşor filigranată şi excepţional dantelată pe un text bun.
