Puţini gălăţeni ştiu ce piese importante se ascund în depozitele Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi şi cu atât mai puţini îşi închipuie că această instituţie de cultură are şansa de a deveni unică în ţară, datorită faptului că deţine un exponat unic. Este vorba despre o pâine care a are o vechime de peste 100 de ani. Ineditul exponat face parte din marea colecţie de peste 60.000 de piese ale muzeului şi în prezent îşi doarme istoria într-o cutie dintr-un depozit, aşteptând ca timpul şi timpurile să o scoată la lumina vitrinelor de expoziţie.
Potrivit directorului Muzeului de Istorie, Cristi Căldăraru, pâinea a fost donată instituţiei de cultură în anul 1939 de către Paul Paşa, cel care, alături de soţia sa, Ecaterina Paşa, au pus bazele muzeului de astăzi. Conform documentelor vremii, „prin strădania institutorilor Paul şi Ecaterina Paşa, în anul 1913, într-o sală de clasă de la Şcoala de Băieţi nr. 6 s-a organizat o expoziţie cu bunuri culturale donate de către gălăţeni. Bunurile culturale din cele două expoziţii, diverse ca tematică, au alcătuit primele colecţii ale instituţiei muzeale publice deschisă la Galaţi în anul 1939”.
Revenind la povestea pâinii, directorul actual al muzeului, Cristi Căldăraru, relatează cum a ajuns ea în posesia lui Paşa şi de la acesta, la muzeu: „Această pâine a fost expusă la o expoziţie la Genova, expoziţie organizată cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la descoperirea Americii. La acea expoziţie, din partea Românei au participat diverse companii româneşti, care au expus cele mai noi decoperiri tehnice. Însă, alăturat, a fost şi un pavilion dedicat agriculturii, acolo unde se afla această pâine. Când s-a închis expoziţia, un navigator din Galaţi, care era atunci la Genova, a intrat în posesia pâinii şi a adus-o la Galaţi, în cutia în care a fost expusă. Acel navigator i-a donat pâinea lui Paul Paşa, în anul 1915. Deci, din 1894 până în 1915, a ţinut-o acasă... Paul Paşa a păstrat-o în cutia originală, i-a pus şi o etichetă care atestă vechimea ei şi a donat-o Muzeului de Istorie în anul 1939”.
Potrivit lui Cristi Căldăraru, pâinea a fost expusă, câţiva ani, în muzeu, dar în anii ’80 ea a fost retrasă din expoziţie şi uitată într-un depozit. În urmă cu ceva timp, directorul Căldăraru a redescoperit pâinea şi a solicitat experţilor de la Facultatea de Chimie Alimentară din Galaţi să realizeze o expertiză a ineditului exponat.
„Deşi este evident că şi-a pierdut calităţile nutritive, aspectul pâinii este extraordinar, având în vedere vechimea acesteia. Vrem să facem o analiză a acestei pâini, o fişă tehnică, şi am întocmit deja un dosar. Acum suntem în faza de căutare a unui evaluator specializat care să o evalueze şi să o clasifice, după care vom putea tezauriza exponatul. Dacă vom reuşi acest lucru, vom fi singurul muzeu de istorie din ţară care deţine o pâine cu o vechime de peste 100 de ani”, a mai spus directorul muzeului.
Eliza DIMA
