„Prima oară când am vizitat Galaţiul, a fost la vârsta de de 14 ani, ca participant la olimpiada de Limba Română, o dezamăgire cumplită pentru că nu am luat premiu. Tatăl meu aproape m-a târât pe faleză, din cauză că nu voiam să ies din camera de hotel”. După fix 20 de ani (ca în cartea lui Alexandre Dumas - tatăl), Alexandra Burcescu, venită la Galaţi pentru lansarea primului său roman, apreciază oraşul ca elegant, cu toate că momentul turului este pe o vreme mohorâtă, cu vânt şi ploaie.
Marţi, 4 aprilie, la Librăria Humanitas, tânara scriitoare s-a întâlnit cu cititorii pentru lansarea romanului său intitulat „Instabil”, un debut extrem de apreciat de critică, nominalizat la premiile „Sofia Nădejde”, finalist la „Festival du Premier Roman de Chambéry”, plasat în top 10 cărţi româneşti 2022 şi nominalizat la Gala Premiilor „Observator Cultural”.
Ruxandra s-a aşezat la masa invitaţilor de la Humanitas, împreună cu moderatorul evenimentului, profesorul Doru Căstaian, şi două coparticipante la discuţii, eleve la CNVA, Ştefania Creţu şi Maria Lavinia Tudose.
Conceperea romanului „Instabil” a durat doi ani, fiind şi rezultatul participării la atelierele literare de "creative writing", organizate de cunoscuţii Florin Iaru şi Marius Chivu, tip de laborator cultural de care au beneficiat şi scriitori gălăţeni. Ruxandra a descris colaborarea sa cu mentorii astfel: „Am început să scriu acest roman în programul «Prima Carte». Mai bine de jumătate din el a fost scris în timpul acelor şase luni în care am învăţat o lecţie importantă - nu scrii ca să îi arăţi cititorului cine eşti, ci, în primul rând, ca să îi arăţi cine poate fi el. Povestea romanului s-a născut din interesul meu pentru relaţiile de familie şi din modul cum relaţia între doi fraţi este întotdeauna o ecuaţie, nu cu două, ci cu trei necunoscute. Lumea romanului «Instabil» este o lume a intenţiilor şi a dorinţelor. Dacă alegerea e un act final, intenţia ascunde în ea un infinit de posibilităţi. Iar personajele mele se mişcă în această lume în care intenţia nematerializată lasă urme materiale”.
Şi participanţii la întâlnirea literară, elevi sau cititori "profesionişti" ca Andrei Velea şi Adi Secară, au disecat şi analizat intenţiile, stilul şi tehnica literară a romanului. Printre cei prezenţi, doamna Carmen Andrei, profesor la Facultatea de Literatură, care a povestit că după primele pagini răsfoite din această carte, nu a mai putut să o lase din mână, atrasă printre altele de dialogul puternic, post-balzacian.
Discuţiile au fost intense şi plăcute, multe din subiecte fiind broderii pe teme autobiografice legate de familie sau viaţa la ţară, surse de încântare sau de angoasă, condiţia femeilor contemporane care trebuie să depăşească anumite provocări sociale sau culturale tributare cutumelor patriarhale.
Căldura evenimentului găzduit de Librăria Humanitas a fost şi mai plăcută datorită pisicilor care s-au alăturat cu solicitudine vizitatorilor, documentarea evenimentului putând fi descrisă, parafrazându-l pe Julius Fucik, cu celebrul său „Reportaj cu ştreangul de gât”, un reportaj cu "pisica în braţe".
Moderatorul, profesorul Căstăian, a notat că „nu va înceta curând să mă mire şi să mă bucure micul miracol pe care-l săvârşim la Librăria Humanitas ori de câte ori un scriitor ne calcă pragul. Ieri a fost ziua Ruxandrei Burcescu, care a trecut ca o splendidă explozie de inteligenţă şi frumuseţe printre noi, lăsându-ne instabili şi fermecaţi o vreme. Public deştept, profund şi, cum se întâmplă tot mai des în ultimul timp, preponderent tânăr. Interlocutoarele mele liceene au fost absolut delectabile, sarea şi piperul întâlnirii. Dacă încă nu aţi citit romanul Ruxandrei, vă invit călduros să o faceţi”.
Candida concluzie a vizitei a tras-o Ruxandra Burcescu, care după ce a ajuns acasă, a scris: „Am plecat ieri la Galaţi, într-o rochie cu floricele roz, potrivită pentru o zi de aprilie, total nepotrivită pentru ploaie, trei grade şi vânt de 60 km/oră. Am condus patru ore, timp în care maşina mea mică şi roşie s-a simţit mai mult ca o barcă, mai ales când treceam pe lângă un TIR. Iar când m-am întors, au urmat alte patru ore de condus noaptea, prin ploaie, vânt şi nişte halucinaţii vizuale cauzate de oboseală (la un moment dat vedeam munţi de frişcă pe autostradă). Dar ce s-a întâmplat cât timp am fost în Galaţi a meritat efortul. Sunt impresionată şi recunoscătoare gălăţenilor pentru căldura cu care m-au primit, pentru discuţiile vii şi relaxate pe care le-am avut despre «Instabil» şi pentru că mi-au dat ocazia să îi cunosc şi să mă bucur, alături de ei, de o seară absolut surprinzătoare”.
Galerie de imagini disponibilă mai jos! ↓
