Gigantul american al semiconductorilor, Nvidia, pare să fi ocolit în ultimul moment un nou val de restricţii privind exporturile către China, în urma unor măsuri analizate intens de administraţia Trump. Potrivit NPR, schimbarea de direcţie a avut loc la scurt timp după ce CEO-ul companiei, Jensen Huang, a participat la o cină exclusivistă organizată de fostul şi actualul preşedinte Donald Trump, la clubul său Mar-a-Lago din Florida. Preţul biletului de acces? Un milion de dolari.
În ultimele luni, administraţia Trump a evaluat posibilitatea extinderii restricţiilor impuse exporturilor de cipuri avansate, vizând în special modelul H20, produs de Nvidia – un procesor de ultimă generaţie, esenţial pentru aplicaţii AI. Acest model, folosit deja de companii chineze precum DeepSeek, a devenit un punct sensibil în rivalitatea tehnologică tot mai acută dintre Washington şi Beijing.
Deşi restricţiile privind exporturile de cipuri performante către China sunt în vigoare încă din 2022, H20 a fost, până de curând, o excepţie. Oficialii americani au exprimat constant îngrijorarea că tehnologiile avansate ar putea ajunge în mâinile competitorilor strategici.
Surse citate de NPR indică faptul că o decizie oficială de blocare a exporturilor H20 era aşteptată chiar în această săptămână. Totuşi, după apariţia lui Jensen Huang la dineul de la Mar-a-Lago, planurile au fost suspendate brusc. Chiar dacă nu există o legătură confirmată între cele două evenimente, sincronizarea ridică întrebări privind influenţa pe care marile companii tech o pot avea asupra politicilor comerciale ale SUA.
Datele arată că între ianuarie şi martie 2025, companiile din China au achiziţionat cipuri H20 în valoare de aproximativ 16 miliarde de dolari – un semnal clar că actorii de pe piaţă anticipau o posibilă interdicţie.
Pentru Nvidia, piaţa chineză rămâne esenţială, în timp ce politica administraţiei Trump vizează restrângerea accesului Chinei la tehnologii de vârf, pentru a limita transferul de know-how strategic. Acest contrast accentuează dilema privind coerenţa politicilor de securitate economică ale SUA şi ridică semne de întrebare despre rolul relaţiilor personale în luarea deciziilor guvernamentale.
Cina de un milion de dolari ar putea deveni simbolul felului în care interesele economice ale marilor companii americane se intersectează cu diplomaţia şi politica externă a Washingtonului – uneori, în detrimentul unei strategii clare şi previzibile.
