După cum ştiţi, Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi a sărbătorit în luna octombrie 42 de ani de existenţă, eveniment marcat prin numeroase expoziţii, ateliere lucrative şi spectacole. În hol, la etajul 1, este o expoziţie ce ne trage de mânecă să ne arate că, în ciuda vremurilor pe care le traversăm, viaţa este totuşi frumoasă. Autoarea expoziţiei „La vitta e bella” este Mirela Mohjazi, cea care, cu îndemânare, a realizat pălării vintage, rame, genţi, diverse accesorii pe care le puteţi vedea la Casa de Cultură a Sindicatelor până în ajun de Crăciun.
„Femeile au făcut lucruri de mână din cele mai vechi timpuri, astfel încât o tapiserie dura şi câţiva ani. Lucrul de mână era o plăcere, o modalitate de petrecere a timpului liber, o distracţie, mai ceva ca televizorul zilelor noastre. Eu am lucrat câte ceva dintotdeauna: goblenuri, macrameuri, mileuri de artizanat la şcoală, am împletit, dar aici îmi plăcea să mă joc mai mult pe deasupra unui pulover, să-i pun mărgeluţe, floricele... În octombrie anul trecut am participat pentru prima oară la o expoziţie de handmade cu floricele din materiale «reciclate», aduse sub formă de broşe. A fost doar începutul, de atunci nu mă pot opri, cum am timp liber fac câte ceva” ne spune Mirela Mohjazi.
Expoziţia de care vorbim face parte din cadrul proiectului „Zilele Casei de Cultură a Sindicatelor Galaţi- 42 de ani de existenţă” şi autoarea a făcut câteva lucrări special pentru acest eveniment: „Ducându-mă la biblioteca din sediul Casei de Cultură a Sindicatelor, am văzut afişul prin care solicitau produse de handmade în vederea realizării unei expoziţii. Am luat legătura cu doamna Angela Baciu (n.r.- consilier cultural la Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi), care a văzut lucrările, am mai făcut câteva (erau proiecte nefinalizate) şi iată rezultatul. Când i-am spus despre un decor cu macaroane, a râs. Dar a ieşit ceva frumos. Iniţial am crezut că va fi o expoziţie colectivă, poate pe viitor… Tot Angela Baciu a fost cea care a propus şi a făcut afişul «La vitta e bella». Viaţa poate fi şi frumoasă, depinde cum şi de unde priveşti”.
Este foarte plăcut şi relaxant să dai o nouă faţă obiectelor uitate, părăsite: „Subiectul sau tema lucrărilor mele este de a reda lucrurilor vechi o faţă nouă, de a crea din nimic ceva numai cu puţină muncă şi îndemânare şi mai ales din plăcere. Nu mă pot lăuda cu prea multe realizări până acum, am lucrat în domeniul contabilităţii, acum fiind o casnică... dacă nu fericită, atunci mulţumită că timpul îmi aparţine. Am doi băieţi minunaţi şi o nepoţică fantastică. Am norocul să trăiesc lângă un om bun, de mai bine de 20 de ani, care are grijă de noi chiar şi de la distanţă, fiind de profesie navigator. Când e acasă, experimentăm tot felul de mâncăruri, toată familia fiind pasionată de gătit. El a făcut şi cursuri pe această temă, aşa că este bucătar cu acte în regulă”.
Vorbind despre oamenii care împart această pasiune cu ea, doamna Mohjazi precizează că la astfel de întâlniri domneşte mereu buna dispoziţie: „În legătură cu pasiunea mea, dacă voi fi invitată să mai particip la alte expoziţii, voi accepta cu bucurie. Este o mare plăcere pentru mine să fiu în preajma unor oameni cu astfel de pasiuni, doritori de frumos, oameni cu gânduri bune, în general. La aceste întâlniri stăm de vorbă, bem un ceai, o cafea, o bere, ne cunoaştem mai bine între noi, nimeni nu e ofticos, încrâncenat sau acru. Dimpotrivă, se degajă chiar o stare de bine”. Practic, mesajul expoziţiei, este acela de a face un efort zilnic, susţinut, pentru a găsi frumuseţe în tot ceea ce ne înconjoară: „Dacă are expoziţia mea un mesaj, ar fi acesta: putem să facem ceva din orice, numai să fie prieten cu frumosul. Şi astfel ne umplem timpul în care ne-am fi gândit la lucruri nu tocmai bune. Într-o fotografie de pe panou, din 28.12.1934, sunt două doamne în costume de carnaval. Se amuzau aşteptând noul an, erau prietenele unei mătuşi. Atunci nu erau timpuri grele? Mereu au fost timpuri şi lucruri grele, dar ar trebui să căutăm mai mult răspunsuri şi soluţii, decât să ne frecăm mâinile şi să facem dezbateri. Toată ţara e o dezbatere, toţi ne pricepem la toate şi la nimic. Nimeni nu vine cu o soluţie... nu salvatoare, dar măcar de moment. În fine, am intrat pe un teren minat, mă opresc aici în această problemă”.
„Nimic nu mă împlineşte mai mult decât această pasiune, numită handmade”, mărturiseşte autoarea expoziţiei „La vitta e bella”.
„Femeile au făcut lucruri de mână din cele mai vechi timpuri, astfel încât o tapiserie dura şi câţiva ani. Lucrul de mână era o plăcere, o modalitate de petrecere a timpului liber, o distracţie, mai ceva ca televizorul zilelor noastre. Eu am lucrat câte ceva dintotdeauna: goblenuri, macrameuri, mileuri de artizanat la şcoală, am împletit, dar aici îmi plăcea să mă joc mai mult pe deasupra unui pulover, să-i pun mărgeluţe, floricele... În octombrie anul trecut am participat pentru prima oară la o expoziţie de handmade cu floricele din materiale «reciclate», aduse sub formă de broşe. A fost doar începutul, de atunci nu mă pot opri, cum am timp liber fac câte ceva” ne spune Mirela Mohjazi.
Expoziţia de care vorbim face parte din cadrul proiectului „Zilele Casei de Cultură a Sindicatelor Galaţi- 42 de ani de existenţă” şi autoarea a făcut câteva lucrări special pentru acest eveniment: „Ducându-mă la biblioteca din sediul Casei de Cultură a Sindicatelor, am văzut afişul prin care solicitau produse de handmade în vederea realizării unei expoziţii. Am luat legătura cu doamna Angela Baciu (n.r.- consilier cultural la Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi), care a văzut lucrările, am mai făcut câteva (erau proiecte nefinalizate) şi iată rezultatul. Când i-am spus despre un decor cu macaroane, a râs. Dar a ieşit ceva frumos. Iniţial am crezut că va fi o expoziţie colectivă, poate pe viitor… Tot Angela Baciu a fost cea care a propus şi a făcut afişul «La vitta e bella». Viaţa poate fi şi frumoasă, depinde cum şi de unde priveşti”.
Este foarte plăcut şi relaxant să dai o nouă faţă obiectelor uitate, părăsite: „Subiectul sau tema lucrărilor mele este de a reda lucrurilor vechi o faţă nouă, de a crea din nimic ceva numai cu puţină muncă şi îndemânare şi mai ales din plăcere. Nu mă pot lăuda cu prea multe realizări până acum, am lucrat în domeniul contabilităţii, acum fiind o casnică... dacă nu fericită, atunci mulţumită că timpul îmi aparţine. Am doi băieţi minunaţi şi o nepoţică fantastică. Am norocul să trăiesc lângă un om bun, de mai bine de 20 de ani, care are grijă de noi chiar şi de la distanţă, fiind de profesie navigator. Când e acasă, experimentăm tot felul de mâncăruri, toată familia fiind pasionată de gătit. El a făcut şi cursuri pe această temă, aşa că este bucătar cu acte în regulă”.
Vorbind despre oamenii care împart această pasiune cu ea, doamna Mohjazi precizează că la astfel de întâlniri domneşte mereu buna dispoziţie: „În legătură cu pasiunea mea, dacă voi fi invitată să mai particip la alte expoziţii, voi accepta cu bucurie. Este o mare plăcere pentru mine să fiu în preajma unor oameni cu astfel de pasiuni, doritori de frumos, oameni cu gânduri bune, în general. La aceste întâlniri stăm de vorbă, bem un ceai, o cafea, o bere, ne cunoaştem mai bine între noi, nimeni nu e ofticos, încrâncenat sau acru. Dimpotrivă, se degajă chiar o stare de bine”. Practic, mesajul expoziţiei, este acela de a face un efort zilnic, susţinut, pentru a găsi frumuseţe în tot ceea ce ne înconjoară: „Dacă are expoziţia mea un mesaj, ar fi acesta: putem să facem ceva din orice, numai să fie prieten cu frumosul. Şi astfel ne umplem timpul în care ne-am fi gândit la lucruri nu tocmai bune. Într-o fotografie de pe panou, din 28.12.1934, sunt două doamne în costume de carnaval. Se amuzau aşteptând noul an, erau prietenele unei mătuşi. Atunci nu erau timpuri grele? Mereu au fost timpuri şi lucruri grele, dar ar trebui să căutăm mai mult răspunsuri şi soluţii, decât să ne frecăm mâinile şi să facem dezbateri. Toată ţara e o dezbatere, toţi ne pricepem la toate şi la nimic. Nimeni nu vine cu o soluţie... nu salvatoare, dar măcar de moment. În fine, am intrat pe un teren minat, mă opresc aici în această problemă”.
„Nimic nu mă împlineşte mai mult decât această pasiune, numită handmade”, mărturiseşte autoarea expoziţiei „La vitta e bella”.
