La Casa Cuza, secţie a Muzeului de Istorie “Paul Păltănea” din Galaţi (str. Al Ioan Cuza nr. 80) poate fi vizitată expoziţia “Aparatul de radio – mijloc de comunicare”, care cuprinde peste 20 de aparate de radio, cel mai vechi fiind produs în 1931-1932.
Potrivit muzeografului Valentin Bodea, majoritatea peiselor expuse fac parte din tezaurul Muzeului de Istorie Galaţi, iar o piesă – un radio marca Phillips, din Olanda 1944-1945, aparţine unui colecţionar privat, Virgil Tudor.
“Cel mai vechi aparat de radio este un radio Standard, realizat printr-o colaborare dintre unguri şi americani. Mai avem apoi un radio marca Rex, din 1931-1932. Tot marca Standard, mai avem un radio, de această dată din 1935-1936, avem un radio din Germania, Imperial, 1947, mai avem din Austria, un model Minerva 1939-1940, un Orion din 1940, şi un al doilea Orion, din 1959, din Ungaria. Ca şi producţii româneşti avem 2 aparate marca Popular, din 1952 şi 1956, mai avem radiouri ruseşti, Minsk R 7 şi Razvet 1959, iar celelalte mărci sunt cele întâlnite de unii dintre noi la bunici - Seclet, Nordic, Electronica, Pacific, VEF Sigma 260 sau Phillips”, spune muzeograful Valentin Bodea.
Potrivit directorului Muzeului de Istorie Galaţi, Cristian Căldăraru, câteva dintre piesele din expoziţie sunt acelea care au transmis, la vremea lor, momente istorice: “Pe 24 ianuarie 1939, la deschiderea Muzeului Casa Cuza, s-a transmis, prin intermediul radioului, tot concertul susţinut de orchestra Radiodifuziunii Române, a fost o transmisie în direct, de la Teatrul Odeon. Un alt moment istoric transmis de radio a fost în 1941, când mareşalul Antonescu a transmis armatei <<vă ordon, treceţi Prutul>>, iar fostul primar al municipiului Galaţi, Nicolae Gamulea, avocat, a consemnat, pe hârtie, minut cu minut, ce se întâmpla şi ce se transmitea la radio, dar şi ce informaţii mai primea la telefon. Aşa se face că toate momentele acelei nopţi, 21 spre 22 iunie 1941, au fost consemnate, iar noi am putut afla despre acestea intrând în posesia acelor notiţe de mână, făcute de fostul primar. Iată două momente importante pentru gălăţeni şi care arată că aici, la Galaţi, radioul a fost bine primit şi făcut cunoscut în întreaga ţară diverse momente”.
Deşi pare greu de crezut pentru tinerii din zilele noastre, radioul a constituit un adevărat liant între oameni, un mijloc de socializare, de comunicare.
Marius Mitrof, de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, are informaţii despre filiala gălăţeană a unui club de radio-emisie, primul astfel de club din ţară. “În 1932, un profesor din Kattowice înfiinţează Radio- Katto Club. Totul a început la 28 februarie 1928, când Stephane Tymicnecki, directorul programului muzical la postul de radio din Kattowice, muzicant, compozitor reputat şi „om de inimă”, voind să cunoască distanţa până la care putea fi ascultat acest post de radio, a înfiinţat „cutia de scrisori în limba franceză”, solicitând comunicări din toate punctele globului. Astfel, Stephane Tymicnecki, sau papa Stephane, cum îl numeau miile de corespondenţi, şi-a dat seama că postul de radio Kattowice era ascultat de la Tromsoe (Norvegia) şi Islanda până în Sudanul Africei şi Ecuator, din Japonia până în America. Cutia de scrisori funcţiona în fiecare miercuri şi vineri de la ora 23.00, ora Europei centrale. Corespondenţii dându-şi adresele, acestea erau citite odată cu comunicările lor şi, în cele din urmă, au ajuns la a comunica între ei, fie prin intermediul postului de radio din Kattowice, fie prin poştă, legând prietenii. După trei ani de prietenii, în 1931, s-a ajuns ca amicii Cutiei să se constituie 'într-o mare asociaţie universală pentru propagarea ideii de pace şi înfrăţire între popoare' după cum anunţa Vocea Galaţilor, înfiinţându-se secţiuni pe ţări şi oraşe, constituindu- se cluburi cu statute în regulă. Primul club infiinţat a fost cel din Lyon - având ca preşedinte pe Henri Férre - mare industriaş şi ajutor de primar în Lyon. Imediat după Lyon au fost înfiinţate Cluburi la Bruxelles, Alger, Genova, Salonic, Londra, Geneva, Amserdam, Tirana etc. La 24 ianuarie 1932, în România, colonelul Em. Cristodulo a înfiinţat, la Bucureşti, pe strada Alexa nr. 16, primul Radio-Katto-Club, sub preşedinţia avocatului Armand Iliescu. Tot în 1932 se înfiinţează la Galaţi o filială a acestui club, meritul revenind lui Daniel Horovitz şi Rudolf Fuchs, distinşi reprezentanţi ai comunităţii evreieşti din Galaţi. Scopul societăţii Radio-Katto-Club Galaţi era propagarea ideii de înfrăţire între oameni, apariţia şi menţinerea legăturilor de strânsă amiciţie între popoare. Membrul acestei societăţi purta denumirea de Kattovitzard şi nu trebuia să facă distincţie de religie, naţionalitate, stare socială etc. O perfectă egalitate şi armonie de vederi trebuia să se găsească între membri pentru a se ajunge la scopul ideal. Membrii se adunau într-o casă de pe strada Movilei şi acolo ascultau radioul la care se emiteau mesaje din întreaga lume şi gălăţenii, la rândul lor, transmiteau mesaje. Despre înfiinţare Radio-Katto-Clubului de la Galaţi putem spune că în seara zilei de 19 august Daniel Horovitz, unul dintre iniţiatorii înfiinţării acestui club, i-a invitat pe cei convertiţi la cauza katowisardă la proprietatea sa din str. Movilei nr.43. Cu o oră înainte de a-l asculta pe papa Stephanie, Daniel Horovitz aduce ceva gigantic, acoperit cu un material. Trăgând materialul cu un gest solemn, a apărut o maşinărie impozantă, îmbrăcată în aluminiu, cu câteva becuri ataşate. După ce a realizat conexiunea la electricitate, cu o simplă răsucire de buton, ecranul maşinăriei s-a luminat. Lumea aştepta entuziasmată de ceea ce vedea. După câteva voci rostite în limba poloneză şi apoi în franceză, într-un târziu s-a auzit şi vocea lui Stephanie Tymicnecki. Ion Ştefănescu, redactor la ziarul Vocea Galaţilor, îşi nota de zor tot ceea ce se auzea prin grozava maşinărie, de fapt un banal aparat de radio. La ora 4 dimineaţa, toată lumea s-a retras, fiecare la casa lui, iar soarele matinal a găsit Galaţiul katowisard”, a relatat Marius Mitrof.
