În vremuri trecute, un om de litere dădea naştere expresiei că „veşnicia s-a născut la sat". Sufletul creştinului, cu credinţă în Dumnezeu, primenit în fiecare zi cu rugăciune şi cu voie bună, nu îmbătrâneşte niciodată, ci este de-a pururea tânăr”. Cu aşa fraze am fost eu pregătit sufleteşte, astfel ca în data de 10 iulie să răspund prezent invitaţiei făcute de părintele Emilian Gotu şi să constat această oprire a timpului în satul românesc, cu accent pe „amintiri” de la marea Nuntă de Aur ce avea să se desfăşoare în satul Ireasca sub egida parohiei. Mai întâi am participat la Sfânta Biserică, locaş de închinăciune ce s-a dovedit un liniştitor cadru de unire a unui sat întreg cu divinitatea, unde, după Sfânta Liturghie, a urmat o vie cuvântare a părintelui, din care cităm: „Cei care au peste 50 de ani de căsnicie din parohia noastră au venit aici, acum, în faţa Mântuitorului Iisus Hristos, aşa cum au venit atunci, în anii 50 ai secolului trecut, în aceeaşi bisericuţă modestă, de au primit darul Sfintei Cununii, prin slujirea părintelui Ioniţă Diaconescu. Într-adevăr, poate la momentul respectiv nu socoteaţi că veţi ajunge atât de mulţi ani, dar Preamilostivul Dumnezeu face minuni cu fiecare dintre noi. Însăşi prezenţa dumneavoastră, a celor 16 familii, înconjurate de copii, nepoţi şi strănepoţi, aici, în biserica satului, pentru a-i mulţumi Domnului, este o binecuvântată minune”. Diplomele cu literele aurite înmânate de către părinte acestor cupluri de bătrâni norocoşi, apoi oferirea darului de carte „Taina Sfintei Cununii" şi urarea de „Mulţi ani trăiască” venită din partea celorlalţi credincioşi au încheiat acest moment liturgic emoţionant. De la biserica satului, cu mic cu mare, împreună cu Mirii de Aur, toată lumea, ne-am deplasat către centrul satului, la şcoală, unde, într-o frumoasă sală de clasă, ne-au întâmpinat fiica satului, artista de muzică populară Mioara Velicu, şi „doctorul” de viaţă lungă, dl. Mircea Pascu, amândoi responsabili pe toată durata nunţii cu cântecul şi voia bună necesare. La „masa mare” împărătească, bine aranjată de către comitetul parohial, cu felurite bucate bine alese pe gustul tuturor şi cu glume de oameni înţelepţi, voia bună a culminat cu jocul găinii, obicei tradiţional de la nunţile tărăneşti ale locului. La întrebarea pe care am adresat-o moşului Emil Costache, cum a petrecut la această sărbătoare, mi-a răspuns, cu o candoare copilărească, că are de acum curaj să plece spre cele veşnice şi că ar fi regretat tot timpul, „dincolo”, dacă nu ar fi apucat un astfel de moment împreună cu soţia… iar părintelui Emilian şi doamnei preotese, doamnei Mioara Velicu şi domnului Mircea Pascu să le dea Dumnezeu sănătate că ne-au oferit această bucurie a vieţii. Şi pentru tot timpul, de la primul dangăt de clopot al chemării la biserică şi până la un prelung „Mulţi ani trăiască” de despărţire, reporterul, atent la mişcările personajelor, ajunge la vechea concluzie, că astfel de evenimente trebuie consemnate în scris, să nu se uite şi să se tragă învăţăminte din ele. Cred şi eu, ca şi părintele care mi-a adresat această invitaţie de suflet de a mă documenta şi de a consemna de la faţa locului acest eveniment, cred am zis, în chemarea la seriozitate pentru puterea cuvântului scris.
A consemnat
Prof. Antohe Chirvăsuţă
