De ani buni, gălăţenii nu mai au la dispoziţie niciun cinematograf. În municipiul Galaţi funcţionau nouă cinematografe (incluzând şi Grădina de vară, aferentă Cinematografului "Central").
După seria de succese cinematografice oferite de cineaştii români, recunoscuţi şi tot mai ofensivi pe pieţele internaţionale de profil, o inedită iniţiativă s-a lansat de curând în România în sprijinul promovării fenomenului CINEMA în cinematografele autohtone: Salvaţi Marele Ecran. Din păcate, aşa cum se pare că se întâmplă tot mai des în ultima vreme şi în alte domenii, noi, gălăţenii, nu existăm în acest avânt cultural. De parcă am fost "şterşi". Dar putem fi reconectaţi, într-un fel sau altul, numai de noi depinde acest demers.
Salvaţi Marele Ecran este o platformă online interactivă, o cartografiere a tuturor sălilor de cinematograf din reţeaua cinematografelor aflate în proprietatea statului. Informaţiile din acest site au fost obţinute de la angajaţii cinematografelor din ţară, din arhive personale, de la RADEF, de pe blog-urile şi site-urile unor oameni pasionaţi, care au fost preocupaţi de soarta sălilor de cinema. Link-urile acestor site-uri şi blog-uri sunt postate în dreptul fiecărui cinematograf la care se face referire. În momentul lansării acestui site, în luna martie 2014, erau 174 de pin-uri, acestea reprezentând 174 de cinematografe şi se doreşte ca, prin contribuţia utilizatorilor platformei salvaţimareleecran.ro, să se refacă puzzle-ul celor 400 de cinematografe existente până în 1990. Pentru aceasta, orice informaţie este binevenită - fotografii, cărţi poştale, filmări personale, texte, informaţii şi amintiri legate de aceste locuri.
La începutul anilor '90 existau aproximativ 450 de cinematografe în România. Astăzi au supravieţuit mai puţin de 30. În ultimii douăzeci de ani, peste 400 de cinematografe au dispărut treptat de pe harta culturală naţională, fiind transformate în săli de bingo, case de schimb valutar, depozite pentru materiale de construcţii, lăcaşe de cult, cluburi, discoteci, restaurante, magazine de haine, supermarket-uri, sau au fost abandonate intenţionat, fiind lăsate să se degradeze. Lipsa de interes a autorităţlor pentru conservarea acestor clădiri şi menţinerea lor în circuitul cinematografic, alături de o legislaţie incoerentă (modificată la fiecare nouă guvernare), interesul imobiliar pentru anumite clădiri (aflate adesea în zonele centrale ale oraşelor sau clădiri de patrimoniu), televiziunea prin cablu, apariţia casetelor video, a dvd-urilor, a filmelor piratate şi a mall-urilor au dus la situaţia actuală a cinematografelor.
În mai puţin de douăzeci de ani, numărul celor care au cumpărat un bilet la cinema a scăzut de peste 50 de ori. Între 2005 şi 2012 s-a înregistrat o uşoară creştere datorată apariţiei mall-urilor.
Potrivit statisticilor Media Salles din anul 2010, România este ţara cu cele mai puţine ecrane raportate la numărul de locuitori. Densitatea ecranelor este de 0.89 la 100.000 de locuitori comparativ cu 1.85 în Bulgaria, 2.66 în Croaţia, 1.5 în Serbia, 3.94 în Ungaria, 4.57 în Slovacia. Din statisticile ultimilor ani, realizate de Europa Cinemas şi Media Salles, reiese că succesul de public al unei producţii naţionale este corelat cu numărul de cinematografe şi cu densitatea de ecrane raportată la 100.000 de locuitori.
