Ziarul nostru a intrat în posesia procesului verbal încheiat la sfârşitul şedinţei de conciliere a conflictului de interese desfăşurat miercurea trecută între reprezentanţii sindicatelor şi cei ai administraţiei Combinatului, document care poartă semnăturile tuturor celor care au participat. Reamintim că şedinţa de conciliere a eşuat, conducerea Combinatului menţinându-şi propunerea anterioară de majorare a salariilor, pe care sindicatele au refuzat-o, acestea cerând acordarea unei creşteri în sumă fixă de 2 milioane de lei vechi către toţi angajaţii Combinatului. Potrivit celor cuprinse în procesul verbal, reiese că între sindicate şi administraţie a existat un duel al solicitărilor şi argumentelor, fiecare din cele două părţi încercând să îşi impună punctul de vedere.
Argumentele sindicatelor versus argumentele conducerii
Aşa cum scrie în procesul verbal, liderul SLIO, Gheorghe Bezman, a afirmat că solicitarea de creştere salarială cu 18% a sindicatelor reprezintă aducerea salariilor la nivelul puterii de cumpărare a anului 2008, luându-se în calcul inflaţia, acesta mai precizând că se solicită ca procentul de creştere salarială să fie raportat la salariul de bază şi nu la venitul salariaţilor. Gheorghe Bezman a mai solicitat că administraţia să menţioneze numărul persoanelor de care societatea se va putea dispensa prin schema de plecări voluntare şi a menţionat că demararea autodisponibilizărilor în timpul negocierilor e de natură a bulversa situaţia existentă şi salariaţii, considerându-se că e o atitudine de rea credinţă. Liderul Sindicatului democratic Metalurgistul, Radu Nelu, a precizat că sindicatele solicită menţinerea nivelului de trai de la nivelului anului 2007 şi că majorările salariale se impun ca o investiţie în salariaţi, menţionând că nu se poate face performanţă dacă nu există motivare. Reprezentanţii administraţiei nu au întârziat să dea replica, amintind de efectele crizei economice mondiale asupra situaţiei combinatului în ultimii 2 ani precizând de asemenea că începând cu semestrul 2 al anului 2008 şi până în prezent societatea a înregistrat pierderi care nu justifică acordarea unor creşteri salariale în 2011. Administraţia a mai afirmat că în anul 2009 a început programul de transformare, care reprezintă investiţie în oameni prin ample programe de instruire, precizând că nu poate anticipa câţi salariaţi vor pleca în urma autodisponibilizărilor. Cei din administraţie au mai afirmat că nu ar fi corect argumentul adus de sindicate, şi anume că în ultimii 3 ani salariile nu au mai crescut, invocând faptul că în anul 2008 s-ar fi dat o creştere salarială de 11,6 %, în anul 2009 nu s-a dat o majorare salarială, dar în schimb în anul 2010 s-a acordat o creştere salarială de 5% (nota redacţiei: în procesul verbal procentul de 5% este trecut ori drept creştere salarială ori ca bonus, lucru care poate ridica semne mari de întrebare asupra modului în care conducerea vede lucrurile, şi asta în condiţiile în care procentul de 5% nu a fost o creştere salarială, ci doar un bonus acordat în 3 tranşe, una de 2% şi alta de 3%, lucru despre care este greu de crezut că nu era cunoscut de către cei din conducere, care îl botezau când creştere salarială, când bonus, aşa cum reiese din procesul verbal). Administraţia şi-a prezentat încă o dată ofertă, şi anume în cazul muncitorilor, a personalului TESA cu studii medii şi a şefilor de formaţie, o creştere a salariului de bază lunar cu 7% plus 15 lei brut suma fixă, ca premiere pentru respectarea regulilor cardinale, acordată lunar. În cazul angajaţilor încadraţi pe posturi cu studii superioare, TESA de execuţie şi conducere - creşterea salariului lunar de bază cu 4%, la care se adăugă un bonus de 2% în medie, parte variabilă, calculată la salariul individual, diferenţiat în funcţie de performanţă şi plătibilă lunar. Administraţia a mai precizat că la solicitarea unei creşteri salariale apropiate de cele din occident trebuie avut în vedere că la combinat se realizează 200 de tone pe cap de salariat, în condiţiile în care în vest se realizează 1000 de tone de salariat. Liderul Forum, Costică Harnagea, a afirmat că nu crede în preocuparea administraţiei faţă de salariaţii care lucrează în schimburi şi că în perioada în care societatea a funcţionat normal nu s-au dat creşteri salariale substanţiale. Liderul de sindicat Radu Nelu a menţionat că bonusul de 5 la sută acordat în 2010 a reprezentat o creştere a venitului, dar nu şi a salariului de bază, afirmând că comparaţia administraţiei referitoare la productivitate nu poate fi luată în calcul atâta timp cât există mari diferenţe între starea tehnică a echipamentelor din combinat în raport cu situaţia altor unităţi care se iau ca bază de referinţă. Liderul UPSRS, Vasile Crişan, a menţionat că administraţia este rigidă în negociere şi sindicatele sunt conciliante, arătând că în perioada crizei administraţia a încheiat un contract cu o firmă particulară în valoare de 472.644 lei, acesta precizând că organizaţiile sindicale sunt dispuse să parcurgă şi următoarele etape după conciliere. Liderul sindicatului Siderurgistul a pus trei întrebări, şi anume dacă pe platformă există competitori, dacă există lipsă de personal calificat în condiţiile în care subcontractorii desfăşoară aceleaşi activităţi pe platformă, şi dacă perspectiva de a reporni furnalul 5 va conduce la o producţie de 3 milioane de tone de oţel.
Salariaţii norocoşi din combinat
Solicitarea sindicatelor, şi anume de acordare a unei creşteri fixe de 2 milioane de lei vechi fiecăruia din cei aproximativ 10.000 de angajaţi, a fost respinsă de conducere, care a spus că acest lucru ar însemna în realitate o creştere de 16% raportat la salariul mediu brut, pe care conducerea nu şi-o permite. Dar cel mai interesant lucru reiese din alt argument adus de conducere, şi care este prevăzut în procesul verbal, şi anume că acordarea sumei fixe de 2 milioane de lei vechi ar însemna creşteri mai mici de 1% pentru o categorie de angajaţi, circa 1.200 de salariaţi fiind defavorizaţi, nefiind normal ca în situaţie de criză efortul să fie împărţit doar într o singură direcţie, scrie negru pe alb în procesul verbal. Făcând un simplu calcul matematic şi ţinând cont de argumentul conducerii, reiese că cei 1.200 de angajaţi defavorizaţi în viziunea administraţiei ar lua în mână cel puţin 200 de milioane de lei vechi lunar, dacă pentru ei acordarea sumei de 2 milioane de lei vechi ar însemna o creştere mai mică de 1%. Acest mic amănunt cuprins în procesul verbal de negociere face oarecare lumină în privinţa discrepanţei dintre nivelul salariilor din combinat, şi anume dintre cei care câştigă lunar în jur de 12 de milioane de lei vechi şi pentru care acordarea unei creşteri de 2 milioane de lei vechi ar însemna ceva, şi între şefii care câştigă sume impresionante pentru lucrătorul de rând şi pentru care o creştere de 2 milioane de lei vechi nu li se pare că înseamnă mare lucru.
