Florina Zaharia şi-a lansat vinerea trecută, la Teatrul Dramatic “Fani Tardini”, lucrarea “Eua”, apărută la Editura Paralela 45. A fost mai mult decât o lansare propriu-zisă, a fost aşa, cum ne anunţase poeta, spectacol şi poetryfashion.
În deschidere, Florina Zaharia şi-a motivat, cu emoţie, alegerea de a nu cădea în conformism şi hotărârea de a face din lansare un spectacol: „Am ales această formulă de prezentare pentru că am vrut să evit desfăşurătorul normal al unei lansări de carte, în care spunem ce frumoşi şi talentaţi suntem noi, autorii, şi pentru că eua a devenit o entitate textuală care respiră alături de noi şi care are trupul mai liber decât trupurile noastre. Cerul de rochiţe de deasupra mea reprezintă obiecte ale cărţii, fiecare poem are o rochiţă a lui şi fiecare rochiţă spune o poveste şi o să vedeţi, probabil o să descoperiţi, că ascunde şi o angoasă”.
Spectacolul de o fineţe aparte, cu sensibilitate realizat, te făcea să ţi se oprească respiraţia de multe ori. Au contribuit la întregirea de care avea nevoie eua: actorul Aureliu Bâtcă pe picioroange şi fetiţa Ioana.
Începând cu anul 1999, Florina Zaharia a publicat următoarele lucrări:
„goală pe străzi” Ed.Eminescu, Bucureşti, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut
„possssssster”, 1999, Ed. Prier, Craiova, Premiul Nichita Stănescu
„alextandru – manuscris de mângâiat”, 2001, Ed. Cartea Românească, Bucureşti
„nueuflorina”, 2004, Ed. Vinea, Bucureşti
„1863 – 1894 aşteptarea fără braţe”, 2007, Ed. Opera Magna, Iaşi, Premiul Hyperion
„eua”, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2010.
În încheierea lansării, autoarea a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări, conturând „portretul” pe care „ eua” l-a dobândit, vers cu vers, rochiţă cu rochiţă, gând după gând, sentiment după sentiment…
Reporter: Cine este eua şi când a început eua să se maturizeze?
Florina Zaharia: E foarte clar faptul că eua nu poate fi încadrată într-o definiţie, oricât de poetică ar fi, în schimb poate fi intuită în anumite stări care se adaugă unui trup, pe dinăuntru. Eua este un corp textual muuuult mai liber decât trupurile noastre încă de pe vremea când era un mic „eu” biografic, care, încet-încet, şi-a mai pus o rochiţă, şi-a mai pus o întrebare şi a stârnit câte puţin din forţa creatoare. Pe scurt, eua este povestea eului biografic şi auctorial al Florinei, un personaj care a căpătat coerenţă, identitate şi chiar obsesii. O entitate textuală care... respiră.
R: Cum a fost drumul străbătut de eua prin ţară: Buzău, Focşani, Brăila, Galaţi?
FZ: Cartea a apărut în noiembrie 2010 şi prima ei ieşire în lume a fost la Târgul Internaţional de Carte „Gaudeamus” de la Bucureşti. Atunci Editura Paralela 45 a organizat prima lansare EUA. După aceea au mai fost câteva întâlniri ale personajului „eua” cu liceenii de la Buzău şi Brăila. Care au receptat-o impresionant de corect şi cu emoţie. Eua a reuşit să devină pentru ei un corp de cuvinte care nu va dispărea niciodată.
R: Care este starea pe care o are eua după lansare ?
FZ: Încă nu mi-au trecut emoţiile. Sunt cu nodul în gât şi încă mai simt încordarea şi încleştarea din culise şi tremurul mâinilor Ioanei. Deşi lansarea a avut loc şi totul a decurs corect, fără surprize-defecţiuni, eu încă nu mă bucur. În schimb, eua se învârteşte în mine. Probabil e mulţumită.
R: Mai este loc pentru temeri, angoase, frământări?
FZ : Uneori e loc doar pentru temeri, angoase şi frământări. Trăim într-o „lume în care doare şi ce nu doare”, nu?
R: Ce rămâne după slobozirea cuvântului?
FZ: Un mare GOL.
