Spitalul de Urgenţă Galaţi nu e doar cea mai mare unitate medicală din judeţ, cu mii de bolnavi şi alte mii de angajaţi şi cu medici şi asistenţi recunoscuţi. Spitalul de Urgenţă e şi unul dintre puţinele spitale din ţară unde bolnavii au nu doar o biserică în incinta spitalului, ci şi doi preoţi care au grijă şi de sufletele celor în suferinţă. Este vorba de preoţii Toader Popa, parohul bisericii cu hramul Sf. Apostol Andrei, biserică aflată în curtea Spitalului de Urgenţă Galaţi, şi preotul Florin Timofte. Acesta din urmă, lucru rar întâlnit, are la spital nu doar fii/fiice duhovniceşti, ci şi pacienţi. Asta deoarece este de ani buni asistent în secţia de Neurochirurgie a Spitalului de Urgenţă, locul unde de multe ori ajung oameni la limita vieţii şi a morţii. Preotul Florin Ionel Timofte e duhovnic din pasiune şi asistent medical de meserie. A văzut foarte multe cazuri din prisma acestei duble calităţi, de preot şi cadru medical, şi a recunoscut simbioza dintre profesionalismul medicilor şi puterea credinţei. „Dumnezeu l-a făcut pe om trup şi suflet şi ambele sunt într-o strânsă legătură. Biserica este spitalul sufletului, iar spitalul este biserica trupului. Rugăciunile nu au făcut decât să îi ajute pe cei aflaţi în suferinţă. Asta e misiunea noastră în biserică şi în Spitalul Judeţean Sfântul Apostol Andrei. Noi, preoţii, avem datoria ca zilnic să mergem la bolnavi, să îi încurajăm, să le dăm o speranţă în plus şi să ne rugăm cu ei şi pentru ei. Medicii, cadrele medicale îşi pun cunoştinţele lor în slujba sănătăţii celor aflaţi în suferinţă, iar rugăciunile preoţilor întăresc acest demers. Iar rugăciunile, nu doar ale preoţilor, ci şi ale cadrelor medicale, ce au dovedit în timp că sunt buni creştini, şi ale familiei, nu pot decât ajuta. Nu pot să uit cazul Loredanei Jalbă, tânăra grav rănită la cap. La câteva ore de la operaţie am fost chemat de familie la patul ei şi în timp ce tocmai aşezam epitrafirul pe capul ei, a deschis ochii. Asta nu înseamnă că nu era în stare gravă, ci din contră, dar în timpul rugăciunilor a fost perfect conştientă, avea o privire conştientă, şi pot spune asta cu toată certitudinea deoarece sunt şi cadru medical. După rugăciunea făcută la această pacientă şi fiică duhovnicească totodată am ieşit cu toată încrederea, familia m-a aşteptat, i-am încurajat să se ducă la casele lor şi la biserici să se roage, nu să stea pe holurile spitalului. Şi pacienta s-a făcut bine”, a spus Florin Timofte, preot la biserica cu hramul Sf. Apostol Andrei, aflată în curtea Spitalului de Urgenţă Galaţi, şi asistent în acelaşi spital. „De la vârsta de şapte ani mi-am dorit să devin preot. Dar întâi, din 1991, am fost asistent medical, apoi am studiat la Teologie, am şi predat patru ani religia şi apoi am fost hirotonisit preot. Sunt preot din pasiunea pentru credinţă şi asistent ca meserie pe care o practic, la fel pentru că pot astfel să am grijă de pacienţi ca şi cadru medical şi ca şi duhovnic”, a mai spus Florin Timofte, preot şi asistent totodată.
