Doar tinerii de 20-25 de ani se uită lung şi nedumerit când îi întrebi ce sunt acelea „consignaţii”, căci pentru persoanele de peste 40 de ani consignaţiile au reprezentat primele magazine “occidentale”. Anii de după ’89 au fost duri pentru majoritatea românilor – exceptându-i pe cei care aveau sute de lei la saltea şi Dacii cu numere de înmatriculare scurte – şi, între două drumuri la turci, cu autocarul, pentru a vinde rulmenţi şi a se întoarce de acolo cu blugi şi geci din piele, mulţi păşeau pragurile consignaţiilor, pentru a vinde câte ceva de prin casă. Se găseau, la un loc, mixere, haine de blană asortate cu căciuli de vulpe polară, rochii din “lurex”, poşete sclipitoare şi câte şi mai câte! Dacă pentru cei strâmtoraţi consiganţia reprezenta locul în care se despărţeau de obiectele personale în locul câtorva lei, pentru alţii reprezenta o ocazie de a-şi înnoi garderoba sau de a găsi un obiect decorativ mult râvnit sau căutat. Totuşi, viaţa consignaţiilor din România nu a fost prea lungă, pentru că tehnologia a evoluat şi, încet-încet, nimeni nu a mai văzut utilitatea de a merge până la un magazin pentru a vinde sau cumpăra un produs pe care îl poţi promova pe internet. În prezent, tinerii habar nu au ce este aceea o consignaţie. Într-un fel, este şi normal ca tinerii din ziua de astăzi să nu-şi poată imagina cum, în urmă cu zeci de ani de ani, pe când nu existau site-uri specializate în vânzarea pe interet a produselor, oamenii vindeau şi cumpărau lucrurile la consignaţie. Şi totuşi, la Galaţi, de curând, pe strada Bălcescu, s-a deschis o consignaţie, singura de acest fel din oraş. Proprietara explică de unde i-a venit ideea de a deschide o consignaţie: \"Am realizat că toţi avem acasă haine noi pe care nu le purtăm, fie le-am cumpărat fie le-am primit dar nu ne mai vin sau nu ne mai plac... Aşa că m-am gândit că ar fi bine să ofer o posibilitate prin care aceste haine să fie vândute. Apoi, am început să primesc şi porţelanuri, vaze, obiecte decorative, tablouri... Condiţia este ca hainele să fie noi, în perfectă stare... Consignaţia nu are nimic de-a face cu un magazine second-hand! După ce hainele sau celelalte obiecte aduse de client sunt vândute, proprietarul primeşte banii. Putem discuta şi despre preţuri, se pot modifica, funcţie de dorinţa clientului... Ba chiar am avut clienţi care astăzi au adus un obiect şi a doua zi s-au răzgândit, l-au luat înapoi... Clienţi avem chiar mulţi şi nu doar în vârstă. Vin şi tineri, care, la început, nu înţeleg despre ce este vorba, dar apoi găsesc tot felul de lucruri interesante de cumpărat... Acum am la vânzare o cămaşă de firmă Emanuel Ungaro, handmade, bijuterii Swarovski, butoni de cămaşă şi un colier de la ultima colecţie Swarovski, un ceas de damă Fossil, tablouri...\".
Şi, în afară de haine şi obiecte de decoraţiuni interioare, în consignaţie găseşti porţelanuri fine, handmade, dar şi... faimoasele bibelouri \"balerina\" sau \"câinele-vânător\", pentru care, înainte de \'89, îţi trebuiau multe cunoştinţe să le cumperi.
Trecătorii de pe strada Bălcescu, din zona magazinelor meşteşugăreşti de altădată, se opresc în faţa consignaţiei şi intră curioşi. \"Chiar nu am mai văzut de ani de zile o consignaţie... Intram în ele după Revoluţie, cumpăram diverse... şi aici găseşti multe lucruri interesante şi chiar moderne, nu sunt demodate... Şi eu am acasă o haină din blană de vulpe, cred că am să o aduc aici, şi aşa nu o port\", spune Fiţa Lovin, una dintre clientele care au păşit în consignaţia de pe Bălcescu.
