Direcţia de Sănătate Publică Galaţi marchează şi ea Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice. De data asta nu mai vorbim de bolile bătrâneţii, ci de viaţa socială şi emoţională a celor în vârstă şi de menţinerea rolului activ al acestora în societate. „Bătrâneţea presupune de cele mai multe ori pierderea rolului marital şi profesional, acestea nefiind înlocuite cu alte preocupări de aceeaşi importanţă. Din această cauză, vârstnicul se confruntă cu o lipsă de atitudini specifice care să-i ghideze comportamentul şi cu lipsa unor grupuri cu care să se identifice. Nemaiavând cu cine să se identifice, se orientează spre exterior, încercând să găsească puncte de reper - certitudini, transformându-se astfel într-o persoană dependentă de sursele externe de etichetare. După ce a suferit schimbări drastice în viaţa sa personală, bătrânul se îndreaptă spre cei mai tineri pentru a obţine indicaţii despre cum ar trebui să reacţioneze. Însă chiar faptul că apelează la ceilalţi pentru ajutor este interpretat ca fiind un semn sigur al declinului capacităţilor sale. În acest mod, etichetările exterioare îi sunt cel mai adesea defavorabile bătrânului, pentru că este văzut ca o persoană dependentă, incompetentă, demodată şi uneori chiar fără valoare. Fiind permanent supus acestor etichete, individul adoptă treptat şi involuntar rolul desemnat de ele, însuşindu-şi comportamente adecvate acestora şi abandonând atitudinile şi conduitele neconcordante cu acest nou rol. Ajunge astfel să se identifice cu aceste definiţii sociale stereotipe care, de cele mai multe ori, nu au o bază reală.
Această tipologie cuprinde persoanele care percep vârstnicii ca fiind neajutoraţi, deci dependenţi de suportul exterior al persoanelor apropiate atât fizic, datorită sănătăţii precare, cât şi financiar şi emoţional. Cei care aparţin acestei categorii etichetează vârstnicii ca fiind inutili din punct de vedere social, datorită problemelor menţionate. În plus, ei consideră că aceştia sunt, de cele mai multe ori, persoane anxioase, apatice, dezadaptate, cu predispoziţie spre boală, respectiv o povară pentru cei din jur. Astfel, atitudinea dominantă faţă de vârstnici este aceea de izolare şi respingere, de stigmatizare”, a precizat psiholog Liliana Iordăchescu, de la Direcţia de Sănătate Publică Galaţi. Concluzia psihologului este că prin identificarea stereotipurilor rezultate din modul în care sunt percepuţi bătrânii putem avea o viziune asupra modului în care acestea pot fi combătute, schimbate mentalităţile, pozitivate reacţiile vârstnicilor şi ale celorlalţi actori sociali.
S-a creat în ultima vreme o atitudine comportamentală la nivel individual şi populaţional, o stare de spirit care să ducă la respectarea unei conduite menite să creeze premisele unei „îmbătrâniri active”, adică menţinerea autonomiei şi independenţei persoanelor vârstnice.
