Cerinţa de apă din România a scăzut cu 13,21 mld mc de apă faţă de anul 1990, de la 20,4 mld mc de apă (cât era în anul 1990) la 7,19 mld mc de apă (cât s-a înregistrat în anul 2012), arată un comunicat al Administraţiei Naţionale Apele Române. În perioada 1990-2012, cerinţa de apă a scăzut dramatic în agricultură, respectiv cu 7,82 mld mc de apă, de la 9,1 mld mc de apă din anul 1990 la 1,28 mld de mc de apă în anul 2012. De asemenea, cerinţa de apă din industrie s-a redus la jumătate - de la 9,06 mld mc de apă, cât se înregistra în anul 1990, la 4,81 mld mc de apă, cât este solicitată în anul 2012. Cerinţa de apă pentru populaţie a scăzut doar cu 1,15 mld mc de apă, de la 2,25 mld mc de apă, cât se înregistra în anul 1990, la 1,10 mld mc, cât este la nivelul anului 2012.
La nivelul anului 2012, cerinţa de apă este defalcată pe trei categorii de utilizatori: populaţie - 1,10 mld mc (15,30%), agricultură - 1,28 mld mc (17,80%) şi industrie 4,81 mld mc (66,90%).
Potrivit ANAR, resursele de apă ale României sunt relativ sărace şi neuniform distribuite în timp şi spaţiu. Acestea însumează teoretic circa 134,6 mld mc (fiind constituite din apele de suprafaţă - râuri, lacuri, fluviul Dunărea - şi ape subterane), din care resursa utilizabilă, potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice, este de circa 40 mld. mc.
Dunărea, cel mai mare furnizor
Din cauza regimului variabil al resurselor de apă din România, o parte din aceste resurse se scurg în perioadele de viitură, pe când în perioadele secetoase debitele scurse scad la valori foarte mici. Pentru a mări resursele utilizabile, ANAR ia măsuri de regularizare a debitelor prin lacuri de acumulare care să reţină debitele excendentare în perioadele ploioase, pentru a le face disponibile în perioadele secetoase.
Se au în vedere noi propuneri de amenajare a bazinelor hidrografice, inclusiv prin realizarea de noi lacuri de acumulare. Schemele directoare de amenajare ale bazinelor hidrografice includ lucrările necesare pe termen scurt, mediu şi lung, la care statul român va trebui să găsească resursele financiare necesare pentru realizarea acestora.
Potrivit datelor ANAR, din totalul cerinţei de apă, ponderea cea mai mare o reprezintă Dunărea (3,48 mld mc de apă), urmată de râurile interioare (3,02 mld mc de apă), apele subterane (0,68 mld mc de apă) şi Marea Neagră (0,008 mld mc de apă). Din cerinţa totală de apă, volumul cel mai mare de apă este solicitat în continuare de sectorul industrial, din care 2,83 mld mc de apă - din Dunăre, 1,73 mld mc de apă - din râurile interioare şi sub un 1 mld mc de apă din subteran.
Raportat la cerinţa de apă din anul 2011, care a fost de 7,7 mld mc, volumul de apă prelevat a fost de 6,51 mld mc de apă, în scădere cu 11 mld mc de apă faţă de anul 1990, când volumul de apă era de 17,51 mld mc de apă. Defalcat pe cele trei categorii de utilizatori (populaţie, industrie, agricultură), cea mai dramatică scădere a volumului de apă prelevat a fost în sectorul agricol, care a scăzut de la 6,93 mld de mc de apă (în 1990) la 0,86 mld mc de apă (cât era în 2011). O scădere semnificativă a fost înregistrată şi în sectorul industrial, respectiv s-a redus la jumătate, de la 8,36 mld mc de apă, cât se înregistra în anul 1990, la 4,63 mld mc de apă, cât era în anul 2011. Volumul prelevat de populaţie a scăzut doar cu un 1 mld mc de apă faţă de anul 1990, de la 2,22 mld mc, cât se înregistra în anul 1990, la 1,02 mld mc de apă, cât s-a prevelat la nivelul anului 2011.
Conform raportului prezentat la Forumul Mondial al Apei desfăşurat în aceste zile în sudul Franţei, la Marsilia, "oricât de mare ar fi volumul de apă total din lacurile de acumulare, resursele de apă riscă să fie epuizate dacă nu sunt utilizate corect". Creşterea populaţiei este strâns legată de creşterea nevoii de alimente şi implicit de creşterea cu 19% a apei utilizate în sectorul agricol, ceea ce reprezintă 70% din consumul global de apă.
Galaţiul - în topuri negative
În România, gradul de racordare la canalizare a locuitorilor echivalenţi este 56,96%, iar gradul de racordare la staţiile de epurare este de 45,57%. Progresul realizat în ultimele 6 luni a fost de cca. 1,84% în ceea ce priveşte gradul de racordare la reţele de canalizare şi de cca. 0,93% în ceea ce priveşte gradul de racordare la staţiile de epurare. Cele mai ridicate grade de racordare la reţele de canalizare (peste 70%) sunt în judeţele Brăila, Braşov, Constanţa, Cluj, Hunedoara, Sibiu, Timiş şi municipiul Bucureşti, iar, la polul opus (sub 30%), se află judeţele Dâmboviţa, Giurgiu, Gorj, Ilfov şi Vaslui. Cel mai mare grad de racordare la staţiile de epurare se înregistrează în prezent în judeţele Constanţa, Cluj şi Timiş, respectiv de peste 65%, iar în judeţele Brăila, Galaţi, Mehedinţi şi Tulcea sunt cele mai mici grade de racordare la staţiile de epurare, respectiv de sub 10%.
