Această întrebarea devenise leit-motivul unei vânători de vrăjitoare roşii, în perioada de după Revoluţia din 1989. Eu m-am trezit cu această întrebare în gând în momentul în care am văzut cum se agită spiritele în Galaţi şi apar la înaintare oameni pe care nu i-am mai văzut de ani de zile şi atunci m-am întrebat: ce-or fi făcut aceşti oameni în ultimii ani? Am decis să fac o radiografie a ceea ce s-a întâmplat în Galaţi în ultimii 5 ani, cu bune şi rele. Exerciţiul făcut de mine nu are valoarea unui experiment sociologic, dar e o provocare la sinceritate şi autoevaluare. E doar un tablou al societăţii în care trăim şi al transformărilor prin care am trecut în ultimii cinci ani. Şi, de ce nu, un punct de plecare pentru viitor.
Analiza mea a început în septembrie 2011 (răsfoind arhivele pe 5 ani, pornind din septembrie 2006) şi, dacă îmi ajută Dumnezeu, o voi încheia în septembrie 2012. În fiecare zi de luni puteţi vedea în paginile ziarului o radiografie a săptămânii anterioare corespunzătoare ultimilor 5 ani, aşa cum a fost ea redată în mass media la vremea respectivă. Astăzi, 13 februarie 2012, voi analiza perioada 6 - 12 februarie, din 2007 până în 2011.
Se întâmpla în perioada 6 - 12 februarie 2007...
- Manole Odisei, fost deputat ţărănist în vremurile de glorie ale CDR, se întorcea în PNÞCD. Odisei declara că vrea să întărească organizaţia din judeţul nostru dar este conştient de faptul că organizaţia trece printr-o perioadă extrem de grea în urma plecării la PNG a fostului preşedintele Adrian Smărăndoiu, care a luat cu el şi o bună parte a membrilor de partid. Totuşi, planurile îi erau ambiţioase: intrarea în Parlamentul European (având-o pe Mirela Praisler drept candidat) şi depăşirea pragului electoral la alegerile parlamentare. PNÞCD nu s-a mai ridicat niciodată la cea ce a fgost cândva, ba chiar s-a „topit” văzând cu ochii, măcinat şi de lupte interne.
- Conservatorii şi candidatul la europarlamentare. PC Galaţi anunţa că a decis pe cine va propune conducerii centrale pentru alegerile europarlamentare. “La Bucureşti s-a luat decizia ca lista cu 35 de candidaţi ai PC să fie formată din «locomotivele» de la nivel local. Din acest motiv, la nivelul judeţului Galaţi a fost făcut un sondaj de opinie şi s-a ajuns la concluzia că oamenii l-ar vota pe Eugen Durbacă. Organizaţia noastră îl va propune la Bucureşti pe Eugen Durbacă”, declara Bogdan Ciucă. Durbacă a precizat însă, imediat, că el îi va propune pe Bogdan Ciucă, Picu Roman şi Petrică Munteanu. Elegant din partea sa. Ulterior a candidat Picu Roman, care a înfrânt. Nu e atât vina sa sau a organizaţiei locale, ci mai degrabă a partidului, care singur nu ar ajunge nici în Parlamentul României. Noroc cu PSD, cu PNL... cu Antenele...
... 2008
- Dan Nica şi costul unui candidat pentru uninominale. Preşedintele PSD Galaţi făcea o estimare a cheltuielilor candidaţilor. Un candidat la Parlament costă circa 300.000, iar unul pentru preşedinţia CJ trece de un milion. Nica preciza că sumele avansate de el au fost calculate de echipa de campanie luându-se ca referinţă cheltuielile electorale pentru obţinerea unui post de primar într-un oraş cu mai puţin de 500.000 de locuitori, care se ridică la 500.000. Aţi sesizat că nu am precizat dacă e vorba de lei sau euro? Motivul este simplu: Nica spunea cifrele în lei, în timp ce colegii săi erau fermi: discuţiile de la partid s-au purtat numai în euro. Dan Nica nu a mai vut să discute ulterior pe această temă. Părerea mea este că vorbim de euro, dar cum banii declaraţi sunt întotdeuana puţini, a „cotit-o” pe lei. Oricum, un lucru e clar: cred că regretă şi astăzi că a vorbit pe acest subiect.
- Optimismul conservatorilor e de invidiat. Eugen Durbacă era ferm convins că, deşi PC a luat 3% la europarlamentare, poate lua în jur de 10-12% la locale: „Eu doresc, sincer vă spun, 30% pe judeţ şi 35 sau 32% la municipiu, pentru că, dacă aş spune, eu ştiu, un 40%, ce mai rămâne pentru celelalte partide?”. După alegeri PC a pierdut postul de preşedinte al CJ şi nici nu a câştigat Primăria. Dar e bine să fi optimist...
- Ziariştii gălăţeni, în sondajul PDL. Politicienii omorau lumea cu sondajele interne, ba chiar PDL a chestionat şi o parte din media gălăţeană. Pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic, probabil pentru că nici nu le toceam pragul, dar am aflat şi eu că celor 15 ziarişti li s-au adresat şase întrebări, care au avut ca teme principale profilul viitorului primar, partidul cu care cochetează fiecare sau problemele cu care se confruntă fiecare în viaţa de zi cu zi. Am revăzut rezultatele sondajului şi am tras o singură concluzie: dacă ar fi după cum vor ziariştii, alta ar fi situaţia Galaţiului şi a României. Din păcate, votul din 2008 ne-a arătat că poporul vrea altceva.
- “Eu cu cine mă lupt pentru Primărie?”. Preşedintele PNÞCD de la acea vreme, Constantin Telegan, făcea o radiografie a posibililor candidaţi pentru locale, pe care o voi relua acum, pentru că m-a făcut să zâmbesc şi acum, după 4 ani: “Cei de la PNL aşteaptă, ca să nu piardă ei bani, ca sondajul să-l facă PD-L, să vadă cum se plasează Marius Necula, ca să poată să-l ia la ei, dacă se plasează bine. Doresc să-l ia cu toată organizaţia şi să-l pună să candideze la Primărie, pentru că ei nu au un candidat pe măsură. (...) Ieri mă plimbam prin oraş. În deplasarea mea mai trag cu ochiul pe la sediile partidelor. La conservatori erau peste 150 de persoane şi toţi erau în genunchi. Am crezut că-i vreo slujbă, dar vă spun, toţi îl implorau pe Durbacă să candideze. La PAER, Marius Stan s-a supărat pe Ion Ştefan, nu mai candidează. PNG îşi ţine ascuns candidatul, iar noi cu PSD avem o relaţie bună, chiar şi cu primarul Dumitru Nicolae, ţinând cont de faptul că tatăl lui a fost un ţărănist de frunte. Şi însuşi Dumitru Nicolae ne-a spus nouă că nu va mai candida la Primărie şi, credeţi-mă, se ţine de cuvânt, am şi o dovadă, pe care am să v-o dau. Nu mai candidează, el deja şi-a făcut şi la mormânt, unde şi-a trecut că este primar al Galaţiului în perioada 2000-2008”. Vai, ce m-am mai distrat! Să vedeţi ce ne vom mai distra anul acesta, pentru că Telegan se antrenează de atunci contiuu pentru „turnirul” de la alegerile locale.
... 2009
- De-ar fi ştiut Chebac cum vor evolua relaţiile cu Bacalbaşa... După ce liberalul Paul Ichim a fost nevoit să renunţe la funcţia de consilier judeţean pentru cea de senator, a fost înlocuit, în cadrul Consiliului Judeţului, dar şi din Comisia 4 din cadrul CJ, care rămăsese fără preşedinte. Noul şef a devenit Nicolae Bacalbaşa. „Þinând cont de experienţa domnului doctor Bacalbaşa, consider că alegerea sa ca preşedinte al acestei comisii este una de bun augur pentru zona socială, culturală, sanitară şi pentru învăţământul din judeţul Galaţi”, a declarat şeful CJ, Eugen Chebac. După vreo doi ani şi ceva, partidul celor doi a decis mazilirera lui Chebac şi „promovarea” lui Bacalbaşa pe post. Desigur, totul se va face anul acesta, la alegerile locale, prin votul gălăţenilor. USL are puterea de a se impune, nu-i asta problema. Problema e că asistăm de vreo jumătate de an la adevărate războaie între Chebac şi Bacalbaşa, adică actualul şef al CJ şi posibil viitorul şef peste judeţ. Asta în condiţiile în care până de curând se lăudau şi se apărau reciproc.
... 2010
- PNÞCD se opunea dispariţiei. Marian Popa, liderul ţărăniştilor locali, făcea publică opinia organizaţiei gălăţene privind o potenţială fuziune cu PDL, pe care tot mai multe voci din conducerea centrală o susţineau, indiferent de opoziţia care exista în teritoriu. După ce au întors problema pe toate feţele, ţărăniştii gălăţeni au decis: fuzionarea cu PDL în anumite condiţiile: „Noi nu vrem ca cei care am ţinut flacăra vie să fim înghiţiţi şi să nu mai avem identitate. (...) Aici vorbim de identitate, de istorie, de un patrimoniu imens, pe care nu îl poţi da aşa... Unii vor să îl dea pe doi galbeni”. O altă variantă ar fi cea a unei alianţe între cele două partide care la nivel european fac parte din familia popularilor europeni, şi atunci, pentru păstrarea unui crâmpei de istorie, a identităţii ţărăniştilor, noua formaţiune ar putea adopta simbolul ţărănist, ochiul, „ca să vadă şi ei ce se mai întâmplă prin ţară”, pentru că „tot vor să scape de trandafir”. Au trecut doi ani, timp în care PDL a condus arogant România şi nu s-a mai interesat de „cei mici”. Acum câteva luni a fost o tentativă a lui Băsescu de strângere a ţărăniştilor la discuţii şi probabil că-şi va mai aminti de ei curând, dat fiind noul context politic. Totuşi, visele de mărire ale ţărăniştilor sunt ilare la acest moment, aşa cum au fost şi acum doi ani.
... 2011
- Þărăniştii încă mai sperau. Ca o continure a celor scrise mai sus, după un an, o parte dintre ţărăniştii rămaşi prin ţară s-au întâlnit la Sighet, cu ocazia comemorării lui Iuliu Maniu. Aripa Sârbu a organizat un CNC în urma căruia ţărăniştii au decis să acorde preşedinţia partidului lui Ciorbea. Din partea opusă au pătruns la CNC unii dintre vicepreşedinţii aleşi la congresul unde Aurelian Pavelescu, a fost detronat şi înlocuit cu Eugen Remus Moescu. Aripa Sârbu a refuzat să îi primească pe aceştia la CNC. Þărăniştii gălăţeni, care s-au aflat printre cei expediaţi de la CNC, susţineau unificarea tuturor taberelor ţărăniste, cu o condiţie: fără Ciorbea şi Pavelescu. Þărăniştii gălăţeni conduşi de Marian Popa optau mai curând pentru susţinerea candidaţilor unui alt partid sau pe cel al mai multor partide, eventual din alianţa nou formată: „Dacă nu vom avea candidat, mai bine prefer să susţinem pe cineva, decât să candidăm aşa, doar de dragul de a candida, să aruncăm bani pe fereastră, ca în 2008”. Popa spunea din nou că este dispus inclusiv la o colaborare cu PDL, deşi era foarte supărat pe aceştia întrucât anterioara colaborare nu a mers „pentru că au fost lacomi”. Supărarea lui Popa legată de PDL era mai mare decât cea resimţită faţă de liberali: „Cu PDL pretenţiile vor fi dure. Cu alte partide vom fi mai puţin duri. Şi PNL are datorii faţă de noi, dar nu au fost la fel de obraznici ca ăştia – trimiţi scrisori de Crăciun, în care tu, preşedintele PDL, spui că speri la continuarea unei colaborări bune, iar protocolul semnat cu Iulian Aramă – vorbă goală pe hârtie”. Reamintim că ţărăniştii ceruseră conducerea Direcţiei Agricole, pe care o deţineau democrat-liberalii.
- ACD a prins viaţă la Galaţi, dar deja se întrevedeau probleme. Sediul PNL era gazda apariţiei alianţei locale dintre liberali şi conservatori. ACD Galaţi are la vârf doi copreşedinţi, Victor Paul Dobre (PNL) şi Eugen Durbacă (PC), şi câte doi membri din partea fiecărei formaţiuni – liberalii Daniel Þuchel, Mihai Manoliu şi conservatorii Bogdan Ciucă şi Eugen Găvan. Copreşedinţii ACD subliniau că alianţa funcţionează la nivelul judeţului încă din 2008, că au o colaborare bună şi aceasta va continua „în folosul gălăţenilor”, conform declaraţiilor lui Durbacă. Întrebaţi dacă protocolul prevede sancţiuni pentru trădare, întrucât la Galaţi conservatorii l-au susţinut pe Traian Băsescu şi nu pe Geoană, Dobre a oferit un răspuns diplomat, apreciind că în politică lucrurile „pot funcţiona sau nu”. Durbacă, cel asupra căruia planau deja suspiciuni de trădare, a precizat: „Eu nu am ieşit niciodată să spun, în alianţele care au fost, dacă alţii au respectat sau nu protocolul. Eu am tăcut din gură. Aş avea multe să spun!”. Mai trebuie precizat un lucru, dacă tot vorbim de trădare. Eugen Durbacă a călcat din nou pe de lături, făcându-i o vizită liderului PDL, Mircea Toader. Întâmplarea s-a petrecut la numai două zile de la „pupatul” cu Dobre - cu care a semnat protocolul local al ACD - şi la doar o zi de la naşterea USL la nivel naţional. Nu-i aşa că e bine să ne uităm puţin în trecut?
