De câteva zile, la tv familia de artişti cântăreţi Geambaşu, se află pe ring. ...O!... nu e ring adevărat, e ring de ciobit în suflet, în amintiri, trecut şi prezent... şi întreb şi eu ca orice muritor iubitor de familie şi creaţie, cum şi de ce un tată, fiu ,mamă îşi aduc injurii demonstrând cu ‘acte’- hârtii şi înregistrări pe ascuns, că relaţia lor scârţâie? În timp ce tatăl plecat sa cânte ‘afară’, mama şi-a pedepsit copilul, copilul şi-a bătut mama şi matuşa a fost părtaşă la toate evenimentele. Fiecare îşi justifică partea lui de adevar pe toate canalele avide de audienţă prin can-can. Tatăl - cântareţul Petre Geambaşu spune: ‘cine are să-i trăiască, cine nu să nu-şi dorească‘. Fiul – cântăreţul Călin Geambaşu scrie scrisori deschise pe Facebook, să se justifice şi să acuze. Mama vine în apărare cu alte ‘dosare ‘ şi o pleiadă că tot ce facut este jutificat de aversiunea copilului. Stau tâmpă încercând să înţeleg ce poate determina o familie - în aparentă jovială, fericită şi mai ales cunoscută, să ajungă să spele în public, în emisiuni care cerşesc rating... toate fricile, angoasele, fericirile cu minus? Părinţii sunt părinţi, nu îi alegem, venim în viaţa lor pentru că aşa se întâmplă, copii sunt copii, nu ni-i alegem, vin în viaţa noastră că ne iubim... şi...? atunci... cum se poate ajunge la ură, la primitivism, la cloacă? Televiziunea devine din ce în ce un ‘purificator’ de creiere spălate. Ne place Acces direct, ne place Agenţia Vip, ne place Wowbiz... cât despre Un show păcătos... acum cu nume schimbat şi cu mega cunoscutul Marcel Toader şi ale lui celebre şase neveste ne trebuie spaţiu şi timp de povestit (!). În ciuda poveştilor idioto-mediatizate, haideţi să mergem la teatru, pentru că acolo, pe scenă, există o viaţă mai vie. E adevărat că necesită ceva bani în plus şi ceva machiaj... dar, merită. Avem nevoie pentru trup, pentru suflet, pentru inimă.
