Situaţia familiilor în care se află o persoană cu boli psihice este, de cele mai multe ori, disperată. Uneori din cauze financiare, căci e greu să îngrijeşti o persoană cu handicap şi în acelaşi timp să ai şi serviciu, iar alteori aparţinătorii acestor bolnavi ajung pur şi simplu să nu mai reziste, nici fizic, nici psihic. Se ajunge la aceste situaţii şi pentru că statul nu le oferă sprijin.
Ne-a scris la redacţie fiul unui profesor ajuns la capătul puterilor din cauza unui alt fiu cu probleme psihice grave: „În acest moment tatăl meu, care este profesor de peste 30 de ani, trece printr-o situaţie complexă, şi este aproape de capătul puterilor. Îşi doreşte din tot sufletul ca situaţia prin care trece acum să fie făcută publică, în speranţa că lucrurile se vor rezolva”, ne-a scris Rafael Hîncu care a pregătit un articol în care detaliază situaţia gravă a familiei sale şi prin care solicită sprijinul autorităţilor care până acum nu au răspuns favorabil solicitărilor de a-l interna într-un centru specializat pe fratele bolnav şi pe care o redăm în totalitate:
„Strigătul mut al unui profesor disperat!
Trăim într-o societate care de multe ori pare a fi dispreţuitoare şi indiferentă la nevoile cetăţenilor săi. Acest fapt este o realitate tangibilă a zilelor noastre şi este o problemă extrem de gravă deoarece pot rezulta consecinţe dezastruoase cu un impact major atât pe termen scurt, mediu şi lung. În principal aş vrea să pun în evidenţă lipsa de atenţie a anumitor entităţi politice locale, dar şi a noilor aleşi locali care se scaldă într-o stare de indiferenţă cronică vizavi de nişte oameni care i-au votat cu bună credinţă. Este vorba despre un caz care de ceva timp are în prim plan Consiliul Judeţean Galaţi. Este vorba despre cazul lui Hîncu Constantin, profesor cu peste 30 de ani de catedră, domiciliat în prezent în comuna Rediu, judeţul Galaţi. Profesorul Constantin are în grija sa un fiu în vârstă de 20 de ani cu o formă gravă de handicap din naştere. Situaţia este de aşa natură încât a ajuns în imposibilitatea să mai poată gestiona singur situaţia, soţia acestuia având probleme sănătate. Având în vedere cele menţionate anterior, profesorul Hîncu Constantin se prezintă ireproşabil în cadrul mediului didactic, chiar dacă are multe nopţi în care doarme mai puţin de 4 ore, din cauza stresului cauzat de fiul său care este bolnav psihic din naştere şi care are de multe ori un comportament violent şi isteric, în ciuda faptului că ia zilnic tratament. Având în vedere această conjunctură dificilă, profesorul Constantin a crezut că va găsi un sprijin şi un ajutor pe plan local, pentru ca fiul său să fie internat într-un cadru socio-medical organizat. I s-a promis sprijin şi ajutor în vederea rezolvării cât mai rapide a situaţiei, dar în nenumărate rânduri a fost tratat cu multă indiferenţă şi nepăsare. În acest moment, profesorul Constantin se află la capătul puterilor din toate punctele de vedere, şi singura lui dorinţă este ca fiul să poată fi internat la un centru specializat, asta după foarte multe încercări în care acesta a fost refuzat. Prin natura vocaţiei sale de profesor, ne spune că tot ce îşi doreşte este ca acesta să îşi poată desfăşura în linişte meseria, şi nimic mai mult. În ciuda răutăţii şi a indiferenţei cu care este tratat de cei din jur, profesorul Constantin luptă în continuare pentru fiica lui de 6 ani, preluând aproape în totalitate treburile gospodăriei sale. De asemenea, îşi doreşte ca fiica lui să meargă în linişte la şcoală. Deşi are servici, pentru profesorul Constantin munca durează în cele mai multe zile chiar şi 20 de ore. Dar cu toate acestea, pasiunea lui pentru învăţământ încă îi arde în suflet şi în inimă, ca la început. A ridicat multe generaţii care au ajuns acum departe. Mulţi dintre foştii lui elevi acum sunt doctori, avocaţi, oameni respectabili. Profesorul Constantin fiind depăşit de toată această situaţie îşi doreşte doar linişte ca să poată merge în continuare la şcoală. Şi-ar dori ca fiul lui să fie îngrijit într-un centru instituţionalizat, pentru că dânsul după mai bine de 20 de ani de chin şi de efort cu fiul său, nu mai are puterea necesară să facă asta. Poate în situaţia profesorului Constantin mai sunt mulţi. Să nu ne pierdem simţul civic şi umanitatea. Să nu lăsăm strigătul mut a unui om disperat şi îndurereat fără răspuns”.
Ce spun autorităţile despre solicitarea de internare
Familia Hîncu a adresat o solicitare de internare pentru fratele bolnav la Unitatea Medico-Socială Găneşti, aflată sub tutela Consiliului Judeţean Galaţi, însă răspunsul a fost negativ, motivat de faptul că există legi prin care este susţinută dezinstituţionalizarea persoanelor adulte cu dizabilităţi, această lege fiind o prioritate la nivel naţional. În plus, la această unitate se derulează ample lucrări de renovare. Drept pentru care: „unitatea nu dispune de locuri libere pentru aprobarea admiterii unor noi internări, având totodată obligaţia respectării prevederilor Legii nr. 7/2023 privind susţinerea procesului de dezinstituţionalizare a persoanelor adulte cu dizabilităţi”. Aşadar, în cazul în care familia nu mai poate avea grijă de bolnav, soluţiile de instituţionalizare nu sunt accesibile şi viitorul va fi şi mai sumbru. De la Consiliul Judeţean Galaţi am aflat că la Unitatea Medico-Socială Găneşti, în acest moment este ocupat numărul maxim de paturi posibil, având în vedere lucrările de reabilitare care vizează 3 pavilioane, adică 125 de paturi. Se ştie că sistemul de protecţie socială este suprasolicitat dintotdeauna, că locuri libere în puţinele centre medico-sociale nu există de ani de zile, iar familiile acestor persoane cu dizabilităţi nu au de făcut decât să-şi ducă greaua cruce.
